 | as |
|
| Mulţumi [ mul-ţu-mi ] VEZI SINONIME PENTRU mulţumi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a multumi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a multumi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mulțumi (forma la infinitiv) A mulțumi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MULȚUMI: MULȚUMÍ, mulțumesc, verb IV. (Și în forma mulțămi) 1. intranzitiv (Adesea construit cu dativul; la persoană 1 ca formulă stereotipă) A exprima (cuiva) recunoștința și satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar sau un bine care i s-a făcut. Au mulțumit pentru masă cu o reverență distinsă. C. PETRESCU, A. 452. De n-ai gazdă-n sat Să vii să dormi la noi... - îți mulțumesc! COȘBUC, P. I 230. Pentru atîta încredere, nu am cum să-ți mulțumise. ODOBESCU, S. III 9. Pe cîte l-oi doftori, Prea frumos mi-or mulțumi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 374.* (Popular, urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Mulțămesc de compliment, am zis. NEGRUZZI, S. I 48. Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, 493. • (În forma regională mulțam) Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II 296. Cînd îi dau un bănuț, el zice... mulțam. ȚICHINDEAL, forme 342. ♦ (Adesea la persoană persoana întâi plural: noi , cu valoare de sg.) Exprimă răspunsul la un salut sau la o urare de bine. Bună verb reflexiv:eme, măi băiete! – Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84. Cale bună,, mîndruliță! – Mulțămim ție, bădiță! ALECSANDRI, P. I 97. 2. tranzitiv A răsplăti, a recompensa. Și noi, taică părinte, te-om mulțămi cît nu se mai poate. Iți dăm și- bucate. STĂNOIU, C. I. 25. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» și exprimînd răsplata) Bunicul,, fără vorbă, a mulțumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGĂ, A. 32. Te-aș mulțămi cu orice mi-ai cere, zise popa, dacă m-ai scăpa de moarte. ȘEZ. IV 187. 3. tranzitiv A satisface (pe cineva), a face pe placul cuiva. Toată lumea căuta să-l mulțumească, să-i ghicească, de se poate, intențiile. CAMIL, PETRESCU, U. N. 27. Mă voi sili din toate puterile mele să te mulțumesc. ISPIRESCU, E. 13. M-a mulțămit întîlnirea voastră. NEGRUZZI, S. I 39. 4. reflexiv A se socoti satisfăcut; a avea de ajuns; a nu pretinde mai mult. Avea cîteva pogoane și nu se mulțumea, mai lua și «vamă» pe baltă. DUMITRIU, N. 226. Sta într-un pension de băieți, ca pedagog. El se mulțumea acolo. VLAHUȚĂ, la TDRG. Bine că-i părea, Mult să mulțămea. TEODORESCU, P. P. 467. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu», rar «de») Dar criticul nu se mulțumește numai cu atîta. GHEREA, ST. Hristos II 58. Nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? ISPIRESCU, L. 231. • (Urmat de propoziții secundare introduse prin «să») Noi ceilalți ne mulțumim să fumăm fără să spunem o vorbă, CAMIL PETRESCU, U. N. 387. Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii. REBREANU, R. I 244. ♦ (Popular) A se lăsa de ceva, a renunța la ceva. După un oarecare timp, fiecare împărat trebuia să se mulțămească de împărăție și în locul lui să se aleagă altul. MARIAN, O. I 12. ♦ (Rar) A se sătura (de ceva). Spuse... că el s-a mulțumit de ciobănie și să duce de acum în lume. ȘEZ. I 208. – prezent industrie și: persoană persoana întâi singular: eu (regional)mulțam. – Variantă: (regional) mulțămí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MULȚUMI: MULȚUMÍ, mulțumesc, verb IV. 1. intranzitiv (La prezent industrie persoană persoana întâi singular: eu și plural este folosit adesea ca formulă stereotipă, cu valoare de interjecție) A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. ♦ A răspunde la un salut, la o urare. 2. tranzitiv A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. tranzitiv A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. reflexiv A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (popular) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [prezent industrie și: (regional) mulțám. – Variante: (regional) mulțămí verb IV] – Din formula de urare (la) mulți ani! Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MULȚUMI: MULȚUMÍ, mulțumesc, verb IV. 1. intranzitiv A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. 2. tranzitiv A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. tranzitiv A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. reflexiv A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (popular) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [prezent industrie și: (regional) mulțám. – Variante: (regional) mulțămí verb IV] – Din formula de urare (la) mulți ani! Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MULȚUMI: MULȚUMI verb 1. (termen bisericesc) (învechit) a blagodari. (A multumi divinității.) 2. a împăca, a satisface. (Măsura luată i-a multumi pe toți.) 3. a satisface, (popular) a îndestula, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi. (Recolta obținută l-a multumi.) 4. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (S-a multumi cu ce avea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MULȚUMI: MULȚUMÍ verb vezi accepta, admite, aproba, compensa, consimți, despăgubi, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi, răsplăti, recompensa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mulțumi: mulțumi verb vezi ACCEPTA. ADMITE. APROBA. COMPENSA. CONSIMȚI. DESPĂGUBI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. RĂSPLĂTI. RECOMPENSA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mulțumi: mulțumí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mulțumésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea mulțumeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural mulțumeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mulțumi: mulțumí (a multumi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mulțumésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea mulțumeá; conjunctiv prezent 3 să mulțumeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A mulțumi: A (se) mulțumi ≠ a (se) nemulțumi Forme diferite ale cuvantului a multumi: a multumise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A mulțumi: A mulțumi ≠ a nemulțumi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MULTUMI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A mulțumi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a mulțumi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a mulțumi divinității. Măsura luată i-a a mulțumi pe toți. Recolta obținută l-a a mulțumi. S-a a mulțumi cu ce avea. A a mulțumi divinității. Recolta obținută l-a a mulțumi. Mulțumí a a mulțumi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mulțumésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea mulțumeá; conjunctiv prezent 3 să mulțumeáscă. |
GRAMATICA cuvântului A mulțumi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a mulțumi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A mulțumi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE mulţumi? Vezi cuvântul mulţumi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mulţumi?[ mul-ţu-mi ] Se pare că cuvântul mulţumi are trei silabe |