eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a molfai molfai


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Molfăi [ mol-fă-i ]
VEZI SINONIME PENTRU molfăi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a molfai molfai în mai multe dicționare

Definițiile pentru a molfai molfai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a molfăi
Verbul: a molfăi (forma la infinitiv)
A molfăi conjugat la timpul prezent:
  • eu molfăi
  • tu molfăi
  • el ea molfăie
  • noi molfăim
  • voi molfăiți
  • ei ele molfăie
VEZI VERBUL a molfăi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MOLFĂI:
MOLFĂÍ, mólfăi și molfăiesc, verb IV. tranzitiv

1. (Mai ales despre persoane fără dinți) A mesteca (un aliment) cu gingiile și cu limba; prin extensie a mînca încet, alene, fără poftă, greu. Prindea să molfăie bucățile de mălai și pîne. CAMILAR, N. II 135. Somnul cade ca plumbul pe pleoape, în verb reflexiv:eme ce gura molfăie încă dumicatul de pîine. PAS, L. I 170. Moș Bodrîngă, șezînd cucuiet pe niște buci și molfăind la pere uscate. CREANGĂ, A. 97.
       • absolut Savantul profesor muia pesmeți în ceai și molfăia melancolic. C. PETRESCU, C. vezi 190. În gingini molfăiește, neavînd nici un dinte în gură. NEGRUZZI, S. II 304.
♦ A mesteca, a învîrti ceva între buze și între dinți. Tovarășul merse un timp alături molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. vezi 267.

2. figurat A vorbi nedeslușit, a îngăima, a bîlbîi. Tanti... dădea din cap și molfăia în gingii vorbe neînțelese. DUMITRU, B. forme 56. verb reflexiv:eo babă.. molfăind întîmplările măhălălei. CONTEMPORANUL, VII 482.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MOLFĂI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MOLFĂI:
MOLFĂI verb

1. a clefăi, a plescăi, (rar) a clefeti, (regional) a ciofăi, a murseca, a plescăni. (molfai cînd mănîncă.)

2. a morfoli, a mozoli, (rar) a morfologi, (regional) a folfăi, a moscoli. (molfai prin gură mîncarea.)

3. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a mormăi, a murmura, (popular) a blodogori, a bufni, (regional) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Banat) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot molfai acolo?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A MOLFĂI molfăi 1.
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MOLFĂI molfăi 1.:
A MOLFĂÍ mólfăi

1. tranzitiv

1) A mesteca în gură cu salivă, fără a mușca cu dinții; a mozoli; a morfoli.

2) (alimente) A mesteca cu greu în gură, numai cu gingiile și cu limba din cauza lipsei dinților; a morfoli.

2. intranzitiv

1) A mânca, scoțând un zgomot (urât) în timpul mestecării alimentelor în gură; a clefăi.

2) fam. A vorbi neclar, pronunțând nedeslușit cuvintele; a morfoli. /Onomat.
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MOLFĂI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MOLFĂI:
MOLFĂÍ, mólfăi, verb IV. tranzitiv (familial)

1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților); a clefăi, a morfoli; prin extensie a mânca încet, fără poftă.
♦ A roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil.

2. figurat A rosti (ceva) nedeslușit; a îngăima. [prezent industrie și: molfăiesc]

– Formație onomatopeică.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOLFĂI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MOLFĂI:
MOLFĂÍ, mólfăi, verb IV. tranzitiv

1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților); a clefăi, a morfoli; prin extensie a mânca încet, fără poftă.
♦ A roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil.

2. figurat A rosti (ceva) nedeslușit; a îngăima. [prezent industrie și: molfăiesc]

– Formație onomatopeică.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

molfăi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru molfăi:
molfăí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mólfăi, persoana a treia singular: el / ea și plural mólfăie/molfăiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea molfăiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural mólfăie/molfăiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

molfăi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru molfăi:
molfăí (a molfăi) (familial) verb, indicativ prezent 3 mólfăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea molfăiá; conjunctiv prezent 3 să mólfăie
Forme diferite ale cuvantului molfai: molfaia molfăi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat