 | as |
|
| Molfăi [ mol-fă-i ] VEZI SINONIME PENTRU molfăi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a molfai molfai în mai multe dicționareDefinițiile pentru a molfai molfai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a molfăi (forma la infinitiv) A molfăi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MOLFĂI: MOLFĂÍ, mólfăi și molfăiesc, verb IV. tranzitiv 1. (Mai ales despre persoane fără dinți) A mesteca (un aliment) cu gingiile și cu limba; prin extensie a mînca încet, alene, fără poftă, greu. Prindea să molfăie bucățile de mălai și pîne. CAMILAR, N. II 135. Somnul cade ca plumbul pe pleoape, în verb reflexiv:eme ce gura molfăie încă dumicatul de pîine. PAS, L. I 170. Moș Bodrîngă, șezînd cucuiet pe niște buci și molfăind la pere uscate. CREANGĂ, A. 97. • absolut Savantul profesor muia pesmeți în ceai și molfăia melancolic. C. PETRESCU, C. vezi 190. În gingini molfăiește, neavînd nici un dinte în gură. NEGRUZZI, S. II 304. ♦ A mesteca, a învîrti ceva între buze și între dinți. Tovarășul merse un timp alături molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. vezi 267. 2. figurat A vorbi nedeslușit, a îngăima, a bîlbîi. Tanti... dădea din cap și molfăia în gingii vorbe neînțelese. DUMITRU, B. forme 56. verb reflexiv:eo babă.. molfăind întîmplările măhălălei. CONTEMPORANUL, VII 482. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MOLFĂI: MOLFĂI verb 1. a clefăi, a plescăi, (rar) a clefeti, (regional) a ciofăi, a murseca, a plescăni. (molfai cînd mănîncă.) 2. a morfoli, a mozoli, (rar) a morfologi, (regional) a folfăi, a moscoli. (molfai prin gură mîncarea.) 3. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a mormăi, a murmura, (popular) a blodogori, a bufni, (regional) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Banat) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot molfai acolo?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MOLFĂI molfăi 1.: A MOLFĂÍ mólfăi 1. tranzitiv 1) A mesteca în gură cu salivă, fără a mușca cu dinții; a mozoli; a morfoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu în gură, numai cu gingiile și cu limba din cauza lipsei dinților; a morfoli. 2. intranzitiv 1) A mânca, scoțând un zgomot (urât) în timpul mestecării alimentelor în gură; a clefăi. 2) fam. A vorbi neclar, pronunțând nedeslușit cuvintele; a morfoli. /Onomat. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MOLFĂI: MOLFĂÍ, mólfăi, verb IV. tranzitiv (familial) 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților); a clefăi, a morfoli; prin extensie a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. figurat A rosti (ceva) nedeslușit; a îngăima. [prezent industrie și: molfăiesc] – Formație onomatopeică. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MOLFĂI: MOLFĂÍ, mólfăi, verb IV. tranzitiv 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților); a clefăi, a morfoli; prin extensie a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. figurat A rosti (ceva) nedeslușit; a îngăima. [prezent industrie și: molfăiesc] – Formație onomatopeică. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru molfăi: molfăí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mólfăi, persoana a treia singular: el / ea și plural mólfăie/molfăiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea molfăiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural mólfăie/molfăiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru molfăi: molfăí (a molfăi) (familial) verb, indicativ prezent 3 mólfăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea molfăiá; conjunctiv prezent 3 să mólfăie Forme diferite ale cuvantului molfai: molfaia molfăi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MOLFAI MOLFAI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL molfăi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului molfăi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Molfăi cînd mănîncă. Molfăi prin gură mîncarea. Ce tot molfăi acolo?. Molfăi prin gură mâncarea. |
GRAMATICA cuvântului molfăi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului molfăi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul molfăi poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE molfăi? Vezi cuvântul molfăi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul molfăi?[ mol-fă-i ] Se pare că cuvântul molfăi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL molfăi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Rar nel-cătinel?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul molfăi se conjugă: ei ele mólfăie/molfăiéște
