 | as |
|
| Minuna [ mi-nu-na ] VEZI SINONIME PENTRU minuna PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a minuna în mai multe dicționareDefinițiile pentru a minuna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a minuna (forma la infinitiv) A minuna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINUNA: MINUNÁ, minunez, verb I. tranzitiv A uimi pe cineva, a-l face să rămînă mirat, surprins; a impresiona. Rîvna lor o minunează pe mama. STANCU, despre 446. După ce și-a vîrît la briu cele trei săbii ale lui, cu care. minunase lumea, a luat baioneta jandarmului. SAHIA, N. 69. Zi de 15 mai (1848)... Tu minunași lumea și îi arătași că nația romînă e matură. BĂLCESCU, O. I 332. • absolut Altă biserică este Sf. Andrei care minunează prin zveltețea sa. SAHIA, U.R.S.S. 43. • reflexiv Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. BENIUC, vezi 36. Pășea încet, minunîndu-se la fiecare pasiv EMINESCU, N. 127. – prezent industrie și: (persoană 3 sg.) minúnă (MACEDONSKI, O. I 24). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINUNA: MINUNA verb 1. a se cruci, a se uimi, a se ului, (popular) a se încruci, (regional) a se ugni, (Transilvania și Banat) a se pocozi, (învechit) a se ciudi, a se divi. (Se minuna de ce aude.) 2. a stupefia, a surprinde, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur și simplu mă minuna.) 3. a se extazia. (Se minuna în fața splendorilor naturii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINUNA: MINUNÁ, minunez, verb I. reflexiv și tranzitiv A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins. ♦ reflexiv A-și manifesta mirarea, admirația, surpriza; a se mira mult. – Din minune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINUNA: MINUNÁ, minunez, verb I. reflexiv și tranzitiv A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins. ♦ reflexiv A-și manifesta mirarea, admirația, surpriza; a se mira mult. – Din minune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MINUNA: A MINUNÁ a minunaéz tranzitiv A impresiona prin ceva neprevăzut; a surprinde; a uimi; a mira. a minuna lumea. /Din minune Forme diferite ale cuvantului a minuna: a minunaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru minuna: minuná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu minunéz, persoana a treia singular: el / ea și plural minuneáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru minuna: minuná (a minuna) verb, indicativ prezent 3 minuneáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mînună: mînună substantiv verbal MĂNUNCHI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MINUNA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mînună Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mînună dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se mînună de ce aude. Ce-mi spui tu pur și simplu mă mînună. Se mînună în fața splendorilor naturii. Se mînună de ce aude. A MINUNÁ mînunăéz tranzitiv A impresiona prin ceva neprevăzut; a surprinde; a uimi; a mira. Mînună lumea. Minuná a mînună verb, indicativ prezent 3 minuneáză. |
GRAMATICA cuvântului mînună? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mînună. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mînună poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE minuna? Vezi cuvântul minuna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul minuna?[ mi-nu-na ] Se pare că cuvântul minuna are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mînună |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în sau cu fel și chip sau chipuri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul minuna se conjugă: ei ele minuneáză
