 | as |
|
| Minţi [ min-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU minţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a minti mint în mai multe dicționareDefinițiile pentru a minti mint din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a minți (forma la infinitiv) A minți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINȚI: MINȚÍ, mint, verb IV. 1. intranzitiv A afirma în mod conștient un neadevăr, a denatura adevărul, a spune minciuni. De ce mă pune pe mine să mint în locul lui? Să mă fac de rîs? DEMETRIUS, C. 18. Nu, nu te iubesc, sărmană copilă! De ți-am și spus-o, am mințit. NEGRUZZI, S. I 55. Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii.. D-a mințit și n-a venit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 97. • Expresia: Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ngheață apele) = spune minciuni foarte mari, gogonate. Minte de stă soarele-n loc, iar luna să bagă după nor de rușine. RETEGANUL, P. I 30. • tranzitiv (Rar) Te pune pe-un genunche Și-ți tot minte mii și sute. Și mai mari și mai mărunte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 276. • tranzitiv (Neobișnuit, cu privire la basme, snoave etc.) A povesti. (Atestat în forma regională minț) încordați-vă urechile, căscați-vă gurile și ascultați să vă mință nenea Ionuț o poveste asemenea căreia n-a fost, nici nu este. BOTA, P. 114. • tranzitiv A induce în eroare; a amăgi, a înșela. Vai de mine! cum poți minți oamenii astfel! SADOVEANU, Z. C. 254. Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. Iepurile fricos și vulpea vicleană cari, fiecare dupe firea sa, se silesc a-și minți gonacii. ODOBESCU, S. III 41. • absolut Un tînăr – zmeu năprasnic cu ochi ce sorb și mint. MACEDONSKI, O. I 24. • figurat Ca să mai mintă așteptarea, Constantin a început să fumeze. GALACTION, O. I 146. • Expresia: A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu puțină mîncare; a-și amăgi foamea. Îmi mai minții nițel foamea cu poamele ce găseam. GORJAN, H. I 133. – prezent industrie și: mințesc (RETEGANUL, P.III 84), (învechit și regional) minț. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINȚI: MINȚI verb 1. (familial figurat) a se bărbieri. (Nu mai minti atîta!) 2. (regional și fam.) a minciuni. (Te rog să nu mă minti!) 3. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livresc) a iluziona, (învechit și regional) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smoni, a șutili, (regional) a șugui, (Transilvania și Ban) a celui, (Muntenia) a mîglisi, (Transilvania) a tășca, (învechit) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (familial) a duce, a fraieri, a șmecheri, (familial figurat) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Moldova figurat) a boi, (învechit figurat) a luneca. (I-a minti cu vorbe frumoase.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINȚI: MINȚÍ, mint, verb IV. 1. intranzitiv A face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni. • Expresia: (familial) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ți stă ceasul, de-ngheață apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. tranzitiv A induce în eroare pe cineva; a înșela. • Expresia: A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină. ♦ specializare A înșela în dragoste pe cineva. – latina mentiri. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru minți: mințí (mințít, mințít), verb – A spune minciuni. – Megl. mint, istr. mintu. latina mentĭre (Pușcariu 1088; Candrea-Dens., 1135; REW 5510), conform italiana mentire, prov., limba franceza , cat., spaniolă, portugheză mentir. conform minciună. – derivat nemințit, adjectiv (care nu a fost dezmințit nici contrazis); desminți, verb (a contrazice), format după limba franceza démentir; mințitor, adjectiv (mincinos), cuvînt rar, formație internă a limba română, pe care REW 5511 o derivă din latina mentitor. Forme diferite ale cuvantului minti: mințít minț Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINȚI: MINȚÍ, mint, verb IV. 1. intranzitiv A face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni. • Expresia: (familial) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de stă ceasul, de-ngheață apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. tranzitiv A induce în eroare pe cineva; a înșela. • Expresia: A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină. ♦ specializare A înșela în dragoste pe cineva. – latina mentiri. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MINȚI mint 1.: A MINȚÍ mint 1. tranzitiv A induce în eroare (recurgând la minciuni); a face să ia un neadevăr drept adevăr; a înșela; a păcăli; a amăgi. 2. intranzitiv A spune minciuni; a fi mincinos; a amăgi. /<lat. mentiri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru minți: mințí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mint, imperfect persoana a treia singular: el / ea mințeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural míntă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru minți: mințí (a minti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mint, imperfect persoana a treia singular: el / ea mințeá; conjunctiv prezent 3 să míntă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MINTI MINT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL minți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului minți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu mai minți atîta! 2. Te rog să nu mă minți! 3. I-a minți cu vorbe frumoase. Nu mai minți atâta! 2. Te rog să nu mă minți! 3. I-a minți cu vorbe frumoase. Mințí a minți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mint, imperfect persoana a treia singular: el / ea mințeá; conjunctiv prezent 3 să míntă. |
GRAMATICA cuvântului minți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului minți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul minți poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE minţi? Vezi cuvântul minţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul minţi?[ min-ţi ] Se pare că cuvântul minţi are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL minți Inţelegi mai uşor cuvântul minți dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Minte de stinge sau de stă soarele-n loc, de-ngheață apele = spune minciuni foarte mari, gogonate A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu puțină mîncare; a-și amăgi foamea A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL minți |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Biserică pravoslavnică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
