 | as |
|
| Mesteca [ mes-te-ca ] VEZI SINONIME PENTRU mesteca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a mesteca mestec în mai multe dicționareDefinițiile pentru a mesteca mestec din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mesteca (forma la infinitiv) A mesteca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MESTECA: MESTECÁ, méstec, verb I. tranzitiv 1. A agita o substanță (de obicei într-un lichid) pentru a obține o pastă omogenă. vezi amesteca. Vorbisem cu el sora, îmi mestecase voinicește mămăliga... și peste noapte boala a cuprins cu ghearele-i de fier. SADOVEANU, O. VIII 31. Chiar atunci luase ceaunul de pe foc, să mestece mămăliga. CREANGĂ, P. 147. ♦ A face să se dizolve, să se amestece o substanță învîrtind lichidul pentru a obține o soluție uniformă. Ți-a mestecat ea zahărul cu lingurița și te-a îmbiat. PAS, Z. I 69. 2. A amesteca. despre Cristodor... mestecă cîteva cărți [de joc]. DELAVRANCEA, S. 124. Cînd bătea vîntul turbat, Cu zăpadă mestecat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 511. • figurat O eroi!... vă citează toți nerozii Meșterind veacul de aur în noroiul greu al prozii. EMINESCU, O. I 149. (reflexiv) Sus, mai sus că s-or urca, Cu norii s-or mesteca. TEODORESCU, P. P. 39. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MESTECA: MESTECÁ1, méstec, verb I. tranzitiv 1. A fărîma, a măcina cu dinții alimentele solide și a le amesteca cu salivă pentru a fi mai ușor de înghițit și digerat. Carnea nghite fără s-o mestece. STANCU, D. 12. De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. CREANGĂ, P. 329. ♦ A mînca. Într-un colț, o călătoare cu haina săracă și neagră, mesteca în silă un corn cu miezul aspru. C. PETRESCU, S. 150. 2. (Cu privire la alte obiecte) A învîrti, a frămînta in gură, a întoarce cu limba. Cum mesteci spuma albă-n frîu, Cum joci al coamei galben rîu. COȘBUC, P. I 112. ♦ figurat Numai ea nu rîdea, ci își mesteca ciuda în vîrful buzelor. BASSARABESCU, substantiv neutru 164. 3. figurat A pune la cale, a plănui. Zîmbește caracteristic: se vede bine că mestecă în sine o replică zdrobitoare. CARAGIALE, O. II 233. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mesteca: mestecá (méstec, át), verb – A amesteca. latina *mixticāre (Pușcariu 1063; Candrea-Dens., 1085; Iordan, Dift., 123; REW 5398a), conform albaneză meštekuem, italiana mestare, abruz. (am)misteka, conform amesteca. – derivat mestecător, adjectiv (învechit, răsculat; care amestecă); mestecător, substantiv neutru (bătător, mai); mestec, substantiv neutru (învechit, amestec); mestecătură, substantiv feminin (amestec, dezordine); mestecuș, substantiv neutru (bătător; băț pentru a amesteca porumbul fiert); mestecău, substantiv neutru (Transilvania, făcăleț; argotic, gură, plisc). Forme diferite ale cuvantului mesteca: méstec mestecaát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MESTECĂ: MESTÉCĂ substantiv feminin (Și în forma mestec) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpini lungi și flori galbene, care crește în locuri pietroase; tulpina ei secretă un latex care la aer se întărește și se întrebuințează ca gumă de mestecat; răsfug (Condrillo juncea). Tufe de mestecă se deslușeau prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 163. Foaie verde de mestec, Gheorghieș fecior de grec. ȘEZ. III 58. – Variantă: mestéc substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MESTECA mestec: A MESTECÁ méstec tranzitiv 1) (alimente) A sfărâma cu dinții (în gură), înmuind cu salivă (pentru a înlesni înghițirea și digerarea). 2) A învârti în gură cu limba. a mesteca mestec gumă. 3) (mai ales alimente) A mișca (cu o lingură) pentru a obține o masă omogenă sau pentru a nu se arde la foc. 4) figurat (mai ales acțiuni reprobabile) A pune la cale; a organiza pe ascuns; a urzi; a țese; a unelti; a coace. /<lat. masticare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru mestecă: méstecă2, mésteci, substantiv feminin (regional) 1. boală contagioasă a oilor și caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă. 2. boală contagioasă la om și animale; răsfugă, dalac, bubă-neagră, cărbune, antrax. 3. plantă erbacee cu flori galbene folosită ca medicament împotriva bolilor amintite; răsfug. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mesteca: mestecá (méstec, mestecát), verb – A amesteca în gură. – Megl. mestic, misticari. latina mastĭcāre (Diez, I, 268; Philippide, Principii, 98; Pușcariu 1062; REW 5398), conform italiana masticare, prov. mascher, limba franceza mâcher, spaniolă, portugheză masgar. – derivat mestecător, substantiv masculin (cel care mestecă). Forme diferite ale cuvantului mesteca: méstec mestec Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MESTECA: MESTECÁ1, méstec, verb I. tranzitiv A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ figurat A pune la cale; a plănui. – latina masticare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MESTECA: MESTECÁ1, méstec, verb I. tranzitiv A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ figurat A pune la cale; a plănui. – latina masticare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru mestecă: méstecă1, substantiv feminin (popular) 1. rășină de brad, galbenă și dulce, care se mestecă sau se mănâncă. 2. pastă de chițion. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MESTECĂ: MÉSTECĂ, mesteci, substantiv feminin (botanică; regional) Răsfug. [Variante: méstec substantiv masculin] – Din mesteca1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MESTECĂ: MÉSTECĂ, mesteci, substantiv feminin (botanică; regional) Răsfug. [Variante: méstec substantiv masculin] – Din mesteca1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MESTECA: MESTECA verb a amesteca, (popular) a dumica. (A mesteca guma de mestecat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mesteca: mestecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu méstec, persoana a treia singular: el / ea și plural méstecă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mestecă: méstecă substantiv feminin /méstec substantiv masculin, plural mésteci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mesteca: mestecá (a mesteca) verb, indicativ prezent 3 méstecă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MESTECA: MESTECÁ2 verb I vezi amesteca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MESTECA: MESTECÁ2 verb I vezi amesteca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MESTECĂ: MÉSTECĂ substantiv verbal răsfug. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mestecă: mestecă substantiv verbal RĂSFUG. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MESTECA MESTEC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mestecă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mestecă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mestecă gumă. A mestecă un aliment în gură. A mestecă guma de mestecat. Mestecá a mestecă verb, indicativ prezent 3 méstecă. |
GRAMATICA cuvântului mestecă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mestecă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mestecă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mesteca? Vezi cuvântul mesteca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mesteca?[ mes-te-ca ] Se pare că cuvântul mesteca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mestecă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu avea gură să răspunzi sau să spui ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul mesteca se conjugă: ei ele méstecă
