 | as |
|
| Merita [ me-ri-ta ] VEZI SINONIME PENTRU merita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a merita merit în mai multe dicționareDefinițiile pentru a merita merit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a merita (forma la infinitiv) A merita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MERITA: MERITÁ, mérit, verb I. tranzitiv A i se cuveni cuiva ceva (bun sau rău) ca răsplată a acțiunilor sale, a fi verb reflexiv:ednic de ceva. Măcar prietenește crez că meritam un răspuns. GHICA, 606. Merită o pedeapsă exemplară. BĂLCESCU, O. II 271. Simț chinuire atît mai amară, Cu cît a mea soartă eu n-am meritat. AlEXANDRESCU, M. 40. • absolut (Rar) Am cerut un cuvînt bun, dacă scrisul meu merită. C. PETRESCU, C. vezi 149. ♦ A avea o valoare suficientă pentru a justifica prețuirea, atitudinea sau grija cuiva. Nu știu dacă merită să mă ocup de ea. DUMITRIU, N. 38. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MERITA merit 1.: A MERITÁ mérit 1. tranzitiv 1) (avantaje sau inconveniente) A fi în drept să obțină sau să sufere (în conformitate cu cele înfăptuite). a merita merit 1. laudă. a merita merit 1. o pedeapsă. a merita merit 1. respectul. 2) (despre acțiuni, lucruri) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a comporta. Această noutate merită confirmare. 3) A fi demn de a avea alături de sine (în viață). 2. intranzitiv A avea merite (într-un anumit domeniu). /<fr. mériter Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MERITA: MERITÁ, mérit, verb I. tranzitiv A fi verb reflexiv:ednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. ♦ A justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă. ♦ specializare (Despre mărfuri, obiecte de schimb) A justifica prețul cerut; a face, a valora. – Din limba franceza mériter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MERITA: MERITÁ, mérit, verb I. tranzitiv A fi verb reflexiv:ednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. ♦ A justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă. ♦ specializare (Despre mărfuri, obiecte de schimb) A justifica prețul cerut; a face, a valora. – Din limba franceza mériter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MERITA: MERITÁ verb I. trecut A i se cuveni, a fi verb reflexiv:ednic de ceva. ♦ A avea calități, merite care îndreptățesc stima, prețuirea cuiva. [P.i. mérit, 3,6 -tă. / < limba franceza mériter, italiana , latina meritare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MERITA: MERITÁ verb trecut a fi verb reflexiv:ednic de ceva; a i se cuveni. • a justifica stima, prețuirea, interesul. • (despre mărfuri) a justifica prețul, a valora. (< limba franceza mériter, latina meritare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MERITA: MERITA verb 1. (învechit) a învrednici, a meritarisi. (merita laudele noastre.) 2. a face. (Dai un ban, dar merita.) 3. a i se cuveni. (merita o bătaie!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru merita: meritá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mérit, persoana a treia singular: el / ea și plural mérită Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru merita: meritá (a merita) verb, indicativ prezent 3 mérită Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MERITA MERIT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL merita Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului merita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Merita laudă. Merita o pedeapsă. Merita respectul. Merita laudele noastre. Dai un ban, dar merita. Merita o bătaie!. Merita laudele noastre. Merita o bătaie!. Meritá a merita verb, indicativ prezent 3 mérită. |
GRAMATICA cuvântului merita? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului merita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul merita poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE merita? Vezi cuvântul merita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul merita?[ me-ri-ta ] Se pare că cuvântul merita are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL merita |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lună plină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul merita se conjugă: ei ele mérită
