 | as |
|
| Merge [ mer-ge ] VEZI SINONIME PENTRU merge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a merge pe bites pe blat pe burta pe gusa pe sest în mai multe dicționareDefinițiile pentru a merge pe bites pe blat pe burta pe gusa pe sest din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a merge (forma la infinitiv) A merge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MERGE: MÉRGE, merg, verb III. intranzitiv I. (Despre ființe) 1. A se mișca (pășind sau fiind purtat de un vehicul) dintr-un loc într-altul; a păși, a se deplasa. vezi umbla, circula. Caii mergeau acum mai greu pe drumul desfundat. SADOVEANU, O. VII 80. Eu mergeam pe strîmtă cale de sub marginea pădurii. COȘBUC, P. I 317. Și-a mers el multă lume și țară. RETEGANUL, P. III 27. Mers-au ei și zi și noapte, nu se știe cît au mers. CREANGĂ, P. 275. • Expresia: A merge glonț (sau întins) la... vezi glonț. A merge ață = a merge drept la țintă. A merge în bobote vezi bobot. A merge (sau a umbla) pe două cărări vezi cărare. ♦ (Subiectul este drumul, calea etc.) A se întinde; a duce. Calea mergea trăgănată pe coastă; casele se răreau, trupul satului rămînea în urmă, în verdeața livezilor. SADOVEANU, O. I 35. Mergea atunci podul făcut de Sinan de la capul cel de lîngă orașul Giurgiului... pînă la poalele castelului. BĂLCESCU, O. II 123. Cărărușa merge-n vii. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 162. 2. A pleca. Todosia nici n-o zări pînă cînd merse să închidă poarta. REBREANU, I. 31. N-ar trebui să meargă nerăsplătit de la fața ta. CREANGĂ, P. 299. Mergînd, dragă, de la tine, Plînge inima în mine. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 108. • (În formule de urare, la despărțire) Alergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu lacrimi în ochi. CREANGĂ, P. 20. ♦ (Determinat de un adverb de loc sau de un substantiv introdus prin «(pînă) la», «(pînă) în»), «întru», «către», «spre») A se duce, a porni. Dimineața mergea la cîmp, ca de obicei; serile arareori. GÎRLEANU, L. 34. Dumineca viitoare, stăpîne, să mergem în sat la horă. CREANGĂ, P. 162. Ei, dar gătește-te, Luluță, c-o să mergem la tîrg. ALECSANDRI, T. I 183. Se scobora... ca să meargă la tabăra de la Sas-Sabeș. BĂLCESCU, O. II 258. • Expresia: A-i merge (cuiva ceva) la inimă vezi inimă. A merge pînă... = a ajunge pînă la... Știam pînă unde merge afecțiunea mamei. CAMIL PETRESCU, U. N. 417. O prietenă a mers cu îndrăzneala pînă chiar să-mi tragă palme. CARAGIALE, O. II 323. Duhul de superstiție merse pînă a crede că și schimbarea portului ce ei făcuseră de verb reflexiv:eo cîțiva ani fuse un semn rău. BĂLCESCU, O. II 258. A merge la pieire (sau, mai rar, la pieirea capului) = a ajunge în primejdie, a-și periclita existența. Să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său. ISPIRESCU, L. 4. ♦ (Popular, urmat de determinări introduse prin prepoziție «în» sau «la») A intra. A mers la armată. Nu voia nici să lucre, nici să meargă în slujbă, ca să-și cîștige și ea ceva. SBIERA, P. 208. 3. (Cu determinări introduse prin prepoziție «cu») A întovărăși, a însoți, a acompania. Nu era mai nimerit să fi mers cu noi și fetele celea, decît să se ducă ele după gură-cască, după pustietăți? spaniolă POPESCU, M. G. 57. Dacă vei merge cu mine... habar să n-ai. ISPIRESCU, L. 16. Așa mi-a fost sortit și n-am ce face; trebuie să merg cu Harap-Alb și pace bună. CREANGĂ, P. 274. ♦ (Determinat prin «pe urmă» sau «în urmă») A urmări pe cineva cu scopul de a-l prinde. În zadar mai merg în urma lor! RETEGANUL, P. I 37. • Expresia: A merge pe urma (sau pe urmele) cuiva vezi urmă. (Popular, despre femei) A merge după cineva = a se mărita. Cum de-ai putut tu merge după un mire hîd ca acesta! SBIERA, P. 20. II. 1. A se mișca în spațiu, a se duce, a străbate un drum pentru a ajunge într-un anumit locuțiune Domnule, mă rog, trenul acesta merge la Tîrgoviște? BASSARABESCU, vezi 48. Trenul mergea tot mai departe. despre ZAMFIRESCU, R. 78. Corăbiile mergeau ca săgeata. ISPIRESCU, L. 25. • (Despre lună, soare) Luna după dealuri mergînd să se culce îi arată calea și-i surîde dulce. BOLINTINEANU, O. 35. (Despre lucruri duse de om) Urciorul nu merge de multe ori la apă (= pînă la urmă ți se înfundă). • Expresia: (Despre mîncări) A merge pe gît = a aluneca pe gît. Mă răped în cramă ș-aduc și un cofăiel de vin ca să meargă plăcintele acestea mai bine pe gît. CREANGĂ, P. 10. A bate (sau a freca, a croi, a flocăi pe cineva) de-i merg(sau să-i meargă) fulgii (sau peticele, colbul, untul) = a bate rău, a bate măr. Altfel mi ți i-aș freca eu pe mîrlani, să le meargă untul. C. PETRESCU, R. DR. 117. Scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam... de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37. Acuș iau varga din coardă și vă croiesc de vă merg peticile. id. ib. 38. Joacă de-i merg peticele (sau de-i merge colbul) = joacă cu multă pasiune, cu mult foc. Zîna... au început deodată să joace, și unde nu juca și juca de-i mergea petecele. SBIERA, P. 37. Și juca și juca de-i mergea colbul. id. ib. 39. 2. (În legătură cu noțiuni temporale) A se apropia de... Băiatul merge pe opt ani. • (Impersonal) Eu babei mele – că merge pe douăzeci și patru de ani de cînd m-am luat cu dînsa... și tot nu i-am spus. CREANGĂ, P. 122. • Expresia: Pe zi ce merge sau de ce, pe cît merge = pe măsură ce trece verb reflexiv:emea, pe zi ce trece; progresiv. Și în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge. EMINESCU, O. I 160. Tîrgul Frumos, de ce merge, se face urît. NEGRUZZI, S. I 192. Au început a.să ivi niște nourași, carii pe cît mergea acoperea ceriul. DRĂGHICI, R. 9. ♦ (Determinat prin «înainte») A continua. Flăcăul începe și el a se trece, mergînd tot înainte cu burlăcia. CREANGĂ, P. 142. III. 1. (Familiar, despre bani) A fi în circulație, a circula, a avea curs. 2. (Despre veste, zvon, vorbă, faimă, nume) A se răspîndi, a ajunge să fie cunoscut de toată lumea, a se generaliza. Auzi! îi umblă-n cap, tu soră, S-ajungă ea Lucsandrei noră! O, meargă-i numele! N-o vezi La horă? COȘBUC, P. I 126. Îi mersese vestea că face din cînepa cea picată sub melițoi sute de coți de pînză. SBIERA, P. 220. Îi mergea numele că este cea mai frumoasă făptură omenească de sub soare. ISPIRESCU, U. 10. IV. 1. (Despre un mecanism) A funcționa, a umbla. Ceasul merge bine. ▭ Un cuptor electric pentru topit oțelul consumă el singur, atunci cînd merge, cea mai mare parte din miile de kilowați care pun în mișcare valea. BOGZA, vezi J. 82. • Expresia: A merge ca pe roate vezi roată (1). 2. (În expresie) A-i merge (cuiva) gura vezi gură. vezi 1. (În legătură cu o activitate) A se prezenta într-un anumit fel, a o duce. Bietul Guraliuc făcea pozne; la instrucție mergea binișor, dar la teorie era ca lemnul. SADOVEANU, O. VI 140. Umblam la școală, unde mergeam bine. Eram monitor, premiant. La TDRG. ♦ (Impersonal) A reuși, a avea succes. Cu mine nu-ți merge. ▭ Nu ți-a merge tot așa, pe somn, pe mîncare și pe bere. ALECSANDRI, T. 611. ♦ A evolua, a decurge, a se desfășura (într-un anumit fel). Se scuză că a lipsit atîta verb reflexiv:eme și era vesel parcă toate i-ar fi mers în plin. REBREANU, R. I 231. Toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare. CREANGĂ, A. 34. Treaba mergea strună. NEGRUZZI, S. I 343. • (Impersonal) Cît mai ai de muncit ca să te plătești? – Eu știu, tovarășe dragă? După cum mi-o merge și mie. O lună...două luni... DUMITRIU, N. 268. A fost Cuminte om; dar nu știu cum Așa i-a mers de prost. COȘBUC, P. I 229. ♦ (În legătură cu sănătatea sau cu starea cuiva) A o duce, a fi. Cum merge soția d-tale? Tot bolnavă? La TDRG. 2. (înlocuind alte verbe) A se potrivi. Aceste culori nu merg bine împreună. ♦ (Despre un material întrebuințat spre a face ceva din el) A se consuma, a intra, a se întrebuința. Ca să nu meargă miere multă, după ce le-au scos din cuptor, le ung pe deasupra cu miere. SEVASTOS, N. 78. Unde merge mia, meargă și suta. ♦ (Despre venituri) A reveni. Și dobînda de 50 la sută merge la... La capetele întregi! DELAVRANCEA, O. II 366. ♦ (Impersonal) A se putea. Merge și fără zahăr. ▭ Ți-arăt eu ție! Cu dinții te rup! Ha, ha! Parcă așa merge? DUMITRIU, P. forme 22. Cu mine nu merge așa! C. PETRESCU, A. R. 14. • Expresia: Așa mai merge = așa e bine, se potrivește. Treacă (și) meargă = fie! să zicem că se poate. Greu lucru mă întrebași, mamă, dară aide, treacă-meargă. ISPIRESCU, E. 114. Cît pentr-o piele, treacă și meargă, Fiindcă singur spui c-ai dreptate. ALEXANDRESCU, M. 301. – Forme gramaticale; perfectul simplu mersei, participiu mers. – Variantă: (regional) mére (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 81) verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MERGE: MERGE verb 1. a se deplasa, a se duce, a se mișca, a umbla, (popular) a se purta. (merge puțin pe stradă.) 2. a umbla, (învechit și regional) a păsa. (merge cam greu din cauza bătrîneții.) 3. a trece. (Chiar acum merge spre casă.) 4. a face, a parcurge, a străbate. (merge zilnic 10 km.) 5. a colinda, a cutreiera, a străbate, a umbla. (merge prin munți și văi.) 6. a zbura. (Avionul merge cu 1000 de km pe oră.) 7. a (o) coti, a o lua. (merge la stînga.) 8. a se da, a se deplasa, a se duce. (merge cu doi pași înapoi.) 9. a se duce, a pleca, a porni, (popular) a (se) mișca, (învechit și regional) a păsa. (Unde merge acum seara?; merge în excursie.) 10. a (o) apuca, a se îndrepta, a o lua, a se orienta, a păși, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (popular) a purcede, a se purta, (învechit și regional) a năzui, (Transilvania) a arădui. (Ne-am despărțit și el a merge spre casă.) 11. a se duce. (merge la doctor.) 12. a se duce, a trece. (Te rog să merge și pe la noi.) 13. a se lua, a se ține, a veni. (Se dă jos și merge după car.) 14. a ieși, (învechit și popular) a purcede. (Să merge puțin în grădină.) 15. a intra, a pătrunde. (Au merge apoi în casă.) 16. a intra, a se înrola. (merge în armată.) 17. a (se) circula, a (se) deplasa, a (se) umbla. (O arteră pe care merge multe vehicule; merge singur, neînsoțit.) 18. a duce, a se îndrepta. (Acesta e drumul care merge spre...) 19. a ajunge, a se întinde. (Cîmpia merge pînă la poalele dealului.) 20. a se desfășura, a evolua. (Treaba merge bine.) 21. a înainta, a progresa. (Omenirea merge continuu pe calea civilizației.) 22. a funcționa, a umbla. (Ceasornicul, motorul merge.) 23. a o duce. (Știi că îi merge bine.) 24. a se consuma, a intra. (merge mult unt la această mîncare.) 25. (matematică) a se cuprinde, a intra. (4 în 8 merge de două ori.) 26. a purta, a umbla. (Vara merge cu basc.) 27. a (se) armoniza, a (se) asorta, a (se) combina, a (se) potrivi, (popular și fam.) a (se) lovi. (Albastrul merge bine cu albul.) 28. a cadra, a corespunde, a se potrivi, (învechit și regional) a veni. (Ce faci tu nu merge cu momentul ales.) 29. a se putea. (Nu mai merge!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru merge: merge verb vezi AJUNGE. ANGAJA. BĂGA. CURGE. EXTINDE. INTRA. ÎNCADRA. ÎNTINDE. LĂȚI. PICA. PICURA. PRELINGE. PROPAGA. RĂSPÎNDI. SCURGE. SOSI. TOCMI. TRECE. VENI. VÎRÎ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MERGE: MÉRGE verb vezi ajunge, angaja, băga, curge, extinde, intra, încadra, tinde, lăți, pica, picura, prelinge, propaga, răspândi, scurge, sosi, tocmi, trece, veni, vârî. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru merge: mérge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mérg, persoana întâi plural: noi mérgem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu merséi, persoana întâi plural: noi mérserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural meárgă; participiu mers Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru merge: mérge (a merge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele merg, persoana întâi plural: noi mérgem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu merséi, persoana întâi plural: noi mérserăm; conjunctiv prezent 3 să meárgă; participiu mers Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șest: a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șest expresie 1. a păstra un secret. 2. a acționa pe ascuns. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru merge: merge, merg vezi i. persoană a-III-a singular (despre mâncăruri și băuturi) a putea fi ușor de înghițit. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MERGE: MERGE verb 1. Mergea, Ioan (T-Jiu). 2. Sămeargă, mold. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MERGE PE BITES PE BLAT PE BURTA PE GUSA PE SEST' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MERGE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului merge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Merge puțin pe stradă. Merge cam greu din cauza bătrîneții. Chiar acum merge spre casă. Merge zilnic 10 km. Merge prin munți și văi. Avionul merge cu 1000 de km pe oră. Merge la stînga. Merge cu doi pași înapoi. Unde merge acum seara?; merge în excursie. Ne-am despărțit și el a merge spre casă. Merge la doctor. Te rog să merge și pe la noi. Se dă jos și merge după car. Să merge puțin în grădină. Au merge apoi în casă. Merge în armată. O arteră pe care merge multe vehicule; merge singur, neînsoțit. Acesta e drumul care merge spre. Cîmpia merge pînă la poalele dealului. Treaba merge bine. Omenirea merge continuu pe calea civilizației. Ceasornicul, motorul merge. Știi că îi merge bine. Merge mult unt la această mîncare. 4 în 8 merge de două ori. Vara merge cu basc. Albastrul merge bine cu albul. Ce faci tu nu merge cu momentul ales. Nu mai merge!. Merge puțin pe stradă. Merge cam greu din cauza bătrâneții. Acesta e drumul care merge spre. Știi că îi merge bine. Mérge a merge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele merg, persoana întâi plural: noi mérgem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu merséi, persoana întâi plural: noi mérserăm; conjunctiv prezent 3 să meárgă; participiu mers. |
GRAMATICA cuvântului MERGE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului merge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MERGE poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE merge? Vezi cuvântul merge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul merge?[ mer-ge ] Se pare că cuvântul merge are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MERGE Inţelegi mai uşor cuvântul merge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA merge ață = a merge drept la țintă = a ajunge pînă la A merge la pieire sau, mai rar, la pieirea capului = a ajunge în primejdie, a-și periclita existența Popular, despre femei A merge după cineva = a se mărita Despre mîncări A merge pe gît = a aluneca pe gît A bate sau a freca, a croi, a flocăi pe cineva de-i mergsau să-i meargă fulgii sau peticele, colbul, untul = a bate rău, a bate măr Joacă de-i merg peticele sau de-i merge colbul = joacă cu multă pasiune, cu mult foc Pe zi ce merge sau de ce, pe cît merge = pe măsură ce trece verb reflexiv:emea, pe zi ce trece; progresiv Așa mai merge = așa e bine, se potrivește Treacă și meargă = fie! să zicem că se poate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MERGE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nopți albe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
