eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a merge calare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Călare [ că-la-re ]
VEZI SINONIME PENTRU călare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a merge calare în mai multe dicționare

Definițiile pentru a merge calare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLARE:
CĂLÁRE adverb (Adesea în legătură cu verbele «a fi», «a ședea» sau cu verbe de mișcare) Încălecat pe cal, pe un alt animal sau, prin extensie, pe un obiect. Cîrlig venea călare pe căluțul lui. CAMILAR, TEM. 201. L-am adus [pe cățel] de departe într-o desagă a tar niței: am călătorit cu el călare. SADOVEANU, N. forme

14. În ziua aceea urcam, călare, un deal de lîngă Dorna. GALACTION, O. I 333. Ședea călare pe burduvul cu banii. CREANGĂ, P. 54. Ades călare pleacă în mîndre nopți cu lună. EMINESCU, O. I 96.
       • figurat Cu vuiet de vînturi veniră Norii, călare pe zmei, și noapte făcură-n văzduhuri. COȘBUC, P. II 61.
       • Locuţiune adverbiala De-a (sau de) călare sau de-a-n călarele = călărind, din fuga calului; figurat fără odihnă, fără răgaz. Hai, Gheorghiță, îmbucă ceva de-a călare. SADOVEANU, B. 152. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-n- căpătoare, Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL- IOSIF, C. M. II 160. Mai fă-mi un bine și cu iapa, să mîn boii de călare! CREANGĂ, P. 47. Zi și noapte, de călare, Se bate-n patru hotare. ALECSANDRI, P. P. 173.
       • Expresia: Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa; nici în car, nici în căruță. A sta (sau a ședea) călare în inima cuiva = a ști tot ce cugetă cineva, a-i cunoaște toate gîndurile. Eu șăd călare în inima lor și, nu că mă laud, dar știu toate măruntaiele dintr-însele. CREANGĂ, P. 161. A fi călare pe situație = a fi stăpîn pe situație.
       • (Adjectival) Ei vin dinspre cătunul lor la vale, călări pe cai mărunți. BOGZA, C. O. Femeia a vorbit de turma de trei sute de oi și de trei oameni călări. SADOVEANU, B. 166. S-ajung curînd în cale, s-alătură călări, Și unul înspre altul se pleacă-n dezmierdări. EMINESCU, O. I 97. De aici, îmi zise Smărăndița, trăsurile nu mai pot merge; noi vom urca dealul călări. BOLINTINEANU, O. 328.
♦ (Substantivat; învechit) Călăreț. Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148.

– Forme gramaticale: plural (adjectival și substantivat) călări; (în locuțiuni) călarele.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

călare
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călare:
căláre [Atestat: URECHE, ap. LET. II, 206/13 / Plural: calareri, calarelắri / Etimologie: moștenit din latinescul caballaris, -rem] 1 substantiv masculin (Înv) Călăreț (1). 2 a Încălecat pe cal sau pe alt animal ori pe un obiect. 3 av (Îe) A fî calare A fi beat. 4 av (Îe) A fi calare pe haidea (sau pe ciumag) A fi mereu gata de ducă, grăbit. 5 av (Îe) A fî calare pe situație A fi stăpân pe situație. 6 av (Îlav) De (a) calare Călărind. 7 av (Îal) Fără odihnă. 8 av (Îe) Nici calare, nici pe jos Nici așa, nici așa. 9 av Pe cal.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CĂLARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLARE:
CĂLÁRE adverb (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, prin extensie, pe un obiect.
       • Expresia: De(-a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) figurat fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală; plural (adjectival) călắri]

– latina caballaris, -em.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂLARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLARE:
CĂLÁRE adverb (Adesea adjectival) Încălecat pe cal, pe alt animal sau, prin extensie, pe un obiect.
       • Expresia: De(-a) călare = a) călărind, din fuga calului; b) figurat fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală: plural (adjectival) călări]

– latina caballaris, -em.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂLARE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLARE:
CĂLÁRE adverb (Adesea adjectival) Încălecat pe cal, pe alt animal sau, prin extensie, pe un obiect.
       • Expresia: De-a (sau de) călare = călărind; din fuga calului; figurat fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa; nici în car, nici în căruță. A fi călare pe situație = a fi stăpân pe situație. [Formă gramaticală: plural (adjectival) călắri]

– latina caballaris.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CALARE
Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru CALARE:
CALARE a) mod de așezare a aripii sau a ampenajelor unei aeronave; b) oprirea elicei din mișcarea de rotație accidental sau voit (în demonstrații de virtuozitate aeriană).
Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici

CĂLARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLARE:
CĂLARE adverb, adjectiv

1. adverb încălecat, (Moldova, Transilvania și Banat) călărește. (Stă calare.)

2. adjectiv încălecat. (Om calare.)

3. adjectiv ecvestru. (O statuie calare.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

călare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru călare:
căláre adjectiv, plural ắrĭ (despre călar). Pe cal, călăreț: bărbațĭ, femeĭ călărĭ. adverb Pe cal: mergem călare.

– Și de-a călare.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CĂLARE
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂLARE:
CĂLARE adjectiv și adverb

1. Calara b. (Ard); Călărești t. (Glos).

2. Călărașul (ib.) < substantiv călăraș.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

CĂLARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLARE:
CĂLÁRE adverb Încălecat pe cal, pe alt animal sau pe un obiect. A merge calare. /<lat. caballaris
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

a merge călare
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a merge călare:
a merge călare expresie (învechit) a călători fără bilet de tren, a face blatul pe tren.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

CALARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CALARE:
CALÁRE, calări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) cala.

– vezi cala.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CALARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CALARE:
CALÁRE, calări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) cala.

– vezi cala.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

călare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru călare:
călare adverb pe cal. [conform latina CABALLARIUS, rândaș de cai].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

călare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călare:
căláre adverb, adjectiv masculin și forme; plural m. și forme călări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CALARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CALARE:
CALÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) cala. [< cala].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CĂLARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂLARE:
CĂLÁRE substantiv verbal cavalerist, călăreț.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

călare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călare:
căláre2 adjectiv masculin și forme, plural călắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

călare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru călare:
călare substantiv verbal CAVALERIST. CĂLĂREȚ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

călare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călare:
căláre1 adverb
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A MERGE CALARE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL călare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
II, 206/13 / Plural: călareri, călarelắri / Etimologie: moștenit din latinescul caballaris, -rem] 1 substantiv masculin Înv Călăreț 1.
3 av Îe A fî călare A fi beat.
4 av Îe A fi călare pe haidea sau pe ciumag A fi mereu gata de ducă, grăbit.
5 av Îe A fî călare pe situație A fi stăpân pe situație.
6 av Îlav De a călare Călărind.
8 av Îe Nici călare, nici pe jos Nici așa, nici așa.
Stă călare.
Om călare.
O statuie călare.
Stă călare.
Om călare.
A merge călare.

GRAMATICA cuvântului călare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul călare poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul călare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE călare?
Vezi cuvântul călare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călare?
[ că-la-re ]
Se pare că cuvântul călare are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL călare
Inţelegi mai uşor cuvântul călare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala De-a sau de călare sau de-a-n călarele = călărind, din fuga calului; figurat fără odihnă, fără răgaz
Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa; nici în car, nici în căruță
A sta sau a ședea călare în inima cuiva = a ști tot ce cugetă cineva, a-i cunoaște toate gîndurile
A fi călare pe situație = a fi stăpîn pe situație
De-a călare = a călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b figurat fără odihnă
Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa
A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare grea
De-a călare = a călărind, din fuga calului; b figurat fără odihnă
Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa
A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare grea
De-a sau de călare = călărind; din fuga calului; figurat fără odihnă
Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa; nici în car, nici în căruță
A fi călare pe situație = a fi stăpân pe situație

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL călare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pădure oprită?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
compus macromolecular prin saponificarea poliacetatului de vinil, folosit în industria materiilor plastice, a fibrelor sintetice, lacurilor etc
a duce trai greu împreună cu cineva
pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură
a merge pe partea dreaptă a unui drum
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app