 | as |
|
| Mătura [ mă-tu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU mătura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a matura matur în mai multe dicționareDefinițiile pentru a matura matur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a matura (forma la infinitiv) A matura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂTURA: MĂTURÁ, mătur, verb I. tranzitiv 1. A curăța, a șterge cu mătura o suprafață. Dumitrache apuca mătura de coadă și mătura casa mai abitir ca o fată. STANCU, 6. Se puse de mătură coliba. ISPIRESCU, E. 396. Iar de cînd m-am măritat Nici un bine n-am aflat. De cu ziua mătur casa, Aprind focul, gătesc masa. ALECSANDRI, P. P. 308. • figurat [Preotul citea] măturînd cu barba-i căruntă furnicile chirilice de pe ceaslovul dinainte-i. SADOVEANU, O. VII 216. Haina-i măturînd pămîntul Și-o tîrăște-abia, abia. COȘBUC, P. I 224. ♦ A aduna ceva, a strînge cu mătura. Mai întîrzie puțin, ca să curețe blidele și să măture fărîmiturile subt vatră. SADOVEANU, B. 31. Credinciosul împăratului... vine cu ghidul să măture scrumul afară. CREANGĂ, P. 255. • intranzitiv Derdicam și măturam prin casă ca o fată mare. CREANGĂ, A. 69. 2. figurat A înlătura pe cineva sau ceva, a alunga, a goni, a face să dispară. A pierit pentru totdeauna, măturată de Marea Revoluție, lumea «Revizorului» și a «Sufletelor moarte». STANCU, U.R.S.S. 96. Aduceți-mi degrabă o putină, o piele de cîne și două bețe, să fac o jucărică cum știu eu, și acuș vi-l mătur de-aici. CREANGĂ, P. 310. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂTURA: MĂTURÁ, mắtur, verb I. 1. tranzitiv și intranzitiv A curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ tranzitiv A atinge în trecere. 2. tranzitiv prin analogie (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale. 3. tranzitiv figurat A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni. – Din mătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂTURA: MĂTURÁ, mắtur, verb I. 1. tranzitiv și intranzitiv A curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ tranzitiv A atinge în trecere. 2. tranzitiv prin analogie (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale. 3. tranzitiv figurat A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni. – Din mătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MĂTURA mătur: A MĂTURÁ mătur tranzitiv 1) (case, străzi, drumuri etc.) A face să fie curat (strângând gunoiul cu mătura). 2) figurat (persoane) A da afară dintr-un loc; a izgoni; a alunga; a goni; a fugări. 3) (obiecte) A înlătura complet de pe o suprafață. /Din mătură Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂTURĂ: MĂTURĂ s. 1. (botanică; Sorghum vulgare) (popular) mălai-tătăresc, mei-tătăresc, (regional) bălur, flocoasă, tătar, tătarcă. 2. (botanică; Kochia scoparia) măturică. 3. mături-de-vrăjitoare = (popular) patul-vîntului. (matura este numele unei boli a arborilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mătură: mătură forme 1. unealtă din păr de porc, din paie sau din nuiele, ce servă a curăța de gunoiu, a șterge de praf; 2. plural un tel de meiu (Sorghum). [conform latina METULA, tufișoară, smoc]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MATURA: MATURÁ, maturez, verb I. tranzitiv și reflexiv (livresc) A (se) maturiza. – Din italiana maturare, germana maturieren. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MATURA: MATURÁ, maturez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) maturiza. – Din italiana maturare, germana maturieren. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MATURA: MATURÁ verb I. trecut, reflexiv A (se) maturiza. [< italiana maturare, conform germana maturieren]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂTURA: MĂTURÁ verb vezi alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mătura: mătura verb vezi ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru matura: maturá (a matura) (despre celule/substanțe coloide) verb, indicativ prezent 3 matureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MATURA: MATURÁ verb trecut, reflexiv a (se) maturiza. (< italiana maturare, germana maturieren) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru matura: maturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu maturéz, persoana a treia singular: el / ea și plural matureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mătura: măturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mătur, persoana a treia singular: el / ea și plural mătură Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mătură: mătură substantiv feminin, genitiv dativ articulat măturii; plural mături Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MAȚURA: MAȚURA, sau MANȚURA, b. (16 B IV 103, 186). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mătura: măturá (a matura) verb, indicativ prezent 3 mắtură Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂTURĂ: MĂTURĂ substantiv verbal bidinea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mătură: mătură substantiv verbal BIDINEA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MATURA MATUR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mătură este numele unei boli a arborilor. Mătură este numele unei boli a arborilor. Maturá a mătură despre celule/substanțe coloide verb, indicativ prezent 3 matureáză. Măturá a mătură verb, indicativ prezent 3 mắtură. |
GRAMATICA cuvântului mătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mătură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mătura? Vezi cuvântul mătura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mătura?[ mă-tu-ra ] Se pare că cuvântul mătura are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mătură Inţelegi mai uşor cuvântul mătură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe mături-de-vrăjitoare = popular patul-vântului Mături-de-vrăjitoare = popular patul-vîntului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele garofiță de munte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul matura se conjugă: ei ele matureáză
