 | as |
|
| Marina [ ma-ri-na ] VEZI SINONIME PENTRU marina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a marina în mai multe dicționareDefinițiile pentru a marina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a marina (forma la infinitiv) A marina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MARINA: MARINA latina Marina. 1. – și Mărina (Ștef); Mărină, G., act. 2. + -ca: Marinca (Dm; Ștef; C, Bog; Mar; Ard etc.); Mărinca (16 A III 30);- Marenca sau Mărenca (Ștef). 3. Marena (Dm; 16 A I 236; Sd XXII); Mărena (16 A III 457). 4. Mărincea forme, mold. (Sd XI 274). 5. Măronca forme (17 A IV 454). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARINĂ: MARÍNĂ substantiv feminin Ansamblul navelor, al unităților navale ale unei țări, precum și personalul care lucrează pe ele. Marina militară. ▭ Marina lor de comerciu rivaliza cu marina italiană și cu marina franceză. GHICA, S. 93. Un une ofițer din marina franceză. NEGRUZZI, S. I 328. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARINĂ: MARÍNĂ substantiv feminin Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Știința și tehnica navigației. – Din limba franceza marine, italiana marina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARINĂ: MARÍNĂ substantiv feminin Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Știința și tehnica navigației. – Din limba franceza marine, italiana marina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARINA: MARINÁ, marinez, verb I. tranzitiv A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). – Din limba franceza mariner, germana marinieren. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARINA: MARINÁ, marinez, verb I. tranzitiv A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). – Din limba franceza mariner, germana marinieren. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru MARINA: MARINÁ verb I. În gastronomie, a introduce un aliment într-o marinadă pentru a se frăgezi și a se impregna de aromă înainte de a fi gătit sau pentru a fi conservat. – vezi marinadă. Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Marina: Marina (Sfânta) forme sărbătoare băbească ce cade în mijlocul Circovilor de vară (17 Iulie), zi rea pentru boale: la Marina țăranii împart pelin și puici. vezi Circovii. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARINA: MARINÁ, marinez, verb I. tranzitiv A prepara (carne, pește etc.) cu un sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diverse condimente (uneori în vederea conservării). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MARINA: A MARINÁ a marinaéz tranzitiv (alimente) A prepara cu un sos special condimentat (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). /<fr. mariner, germana marinieren Forme diferite ale cuvantului a marina: a marinaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARINA: MARINÁ verb I. trecut A conserva, a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. [conform limba franceza mariner, italiana marinare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARINA: MARINÁ verb trecut a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. (< limba franceza mariner, germana marinieren) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARINĂ: MARÍNĂ substantiv feminin 1. Flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. Știința și tehnica navigației pe mări. [< limba franceza marine, italiana marina]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARINĂ: MARÍNĂ substantiv feminin 1. flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. știința și tehnica navigației pe mări. (< limba franceza marine, italiana marina) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARINĂ: MARÍNĂ forme Totalitate de nave maritime ale unui stat, luate împreună cu personalul care lucrează pe ele; flotă navală a unui stat. / Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marină: marínă (ansamblul unităților navale, tehnica navigației) substantiv feminin, genitiv dativ articulat marínei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marina: mariná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu marinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural marineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marină: marínă (pictură) substantiv feminin, genitiv dativ articulat marínei; plural maríne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marină: marínă2 (pictură) substantiv feminin, genitiv dativ articulat marínei; plural maríne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marină: marínă1 (flotă, navigație) substantiv feminin, genitiv dativ articulat marínei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marina: mariná (a marina) verb, indicativ prezent 3 marineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mărin/a: Mărin/a, -ă, -ca vezi Marina 1, 2. Forme diferite ale cuvantului marin/a: marin/a-ă marin/a-ca Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Marina: Marina vezi Iustinian Marina. Definiție sursă: Dicționar religios |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MARINA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Marina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului marina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A MARINÁ marinaéz tranzitiv alimente A prepara cu un sos special condimentat pentru a da un gust bun sau pentru a conserva. Mariná a marina verb, indicativ prezent 3 marineáză. |
GRAMATICA cuvântului Marina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului marina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Marina poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE marina? Vezi cuvântul marina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul marina?[ ma-ri-na ] Se pare că cuvântul marina are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune piciorul pe grumazul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul marina se conjugă: ei ele marineáză
