 | as |
|
| Marcă [ mar-că ] VEZI SINONIME PENTRU marcă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a marca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a marca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a marca (forma la infinitiv) A marca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ1, mărci, substantiv feminin 1. Semn distinctiv (inscripție, cifră, desen) aplicat pe un obiect, pe un arbore, pe un animal, pe un produs industrial sau pe ambalajul lui, pentru a-i indica felul sau proveniența, pentru a-l deosebi de altele, pentru a constitui un punct de orientare etc. Muncitorii și tehnicienii din întreprinderile producătoare de bunuri de larg consum trebuie să muncească în așa fel, încît marca fabricii lor să se bucure de prestigiu în rîndurile consumatorilor, să constituie o garanție a produselor de calitate. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2862. • figurat Opera poetică a lui Mihail Eminescu a îmbogățit patrimoniul limbii naționale cu expresii, cuvinte, construcții care poartă marca geniului său. ROSETTI, S. E. 58. Pentru noi, zicerile vechi și locale dintr-un cîntic vor fi, în lipsa altor probe mai explicite, marca prin care vom determina, precît se va putea, la ce epocă și pe ce tărîm au născut deosebitele inspirațiuni poetice ale poporului romîn. ODOBESCU, S. I 218. ♦ Tip, model, produs al unei anumite fabrici. Închipuia capitala ca un fabulos garaj, de unde nu lipsește nici o marcă de automobil. C. PETRESCU, C. vezi 13. ♦ figurat (Rar) Particularitate, însușire caracteristică. 2. (Învechit) Semn distinctiv al unei țări; stemă. Marca Moldovei era un zimbru. • Semn distinctiv al unei familii nobile; blazon, emblemă. Fiindcă băietul este curățăl, a să-l îmbrace c-o livrea – pe bumbii căreia a să fie marca stăpînului. NEGRUZZI, S. I 298. • locuțiune adjectiv De marcă = de seamă, distins, marcant. Cetățenii de marcă încep să facă prinsori. CARAGIALE, la CADE. 3. (Adesea determinat prin «poștală») Mică bucățică de hîrtie pătrată sau dreptunghiulară, pe care este imprimată o efigie și care se aplică pe scrisori, drept plată a transportului poștal. vezi timbru. 4. Fisă de metal cu număr de ordine, pe care lucrătorii o lasă în schimbul uneltelor primite sau cu care își dovedesc prezența la lucru în unele fabrici. Îmi dă o marcă. Are un număr pe ea: 1250. Mă dă în primire unuia de la poartă și-i zice să mă ducă la secția XVIII lăcătușerie. vezi limba română decembrie 1953, 169. 5. (Adesea determinat prin «de siguranță») Bucată de șină vopsită în alb așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie; ea indică vehiculelor pînă unde pot înainta fără pericol de ciocnire cu vehiculele care circulă pe cealaltă linie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ2 (< limba neogreacă, limba franceza ) substantiv feminin Semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane; semnele distinctive care pot fi înregistrate ca marca sunt cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special, forma produsului sau a ambalajului său, combinații de culori, precum și orice combinație a acestor semne. Dreptul la marca aparține persoanelor fizice sau juridice care a depus cererea de înregistrare a marca la autoritatea națională investită prin lege cu procedura de înregistrare a marca (în România există Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – OSIM). Marca reprezintă un activ necorporal inclus în categoria proprietății intelectuale. ♦ Fișă (ex. fișă numerotată cu ajutorul căreia fiecare lucrător își marchează, pe un panou special amenajat, prezența la lucru). ♦ (informatică) Număr sau cuvânt asociat unei instrucțiuni, care o distinge de celelalte instrucțiuni ale programului. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ1, mărci, substantiv feminin 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc. ♦ Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. Marcă de automobil. • locuțiune adjectiv De marcă = de calitate superioară. ♦ (învechit) Stemă; blazon, emblemă. • locuțiune adjectiv De marcă = (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. figurat Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. – Din limba neogreacă márka, limba franceza marque. conform germana Marke. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ1, mărci, substantiv feminin 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc. ♦ Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. Marcă de automobil. • locuțiune adjectiv De marcă = de calitate superioară. ♦ (învechit) Stemă; blazon, emblemă. • locuțiune adjectiv De marcă = (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. figurat Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. – Din limba neogreacă márka, limba franceza marque. conform germana Marke. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARCA: MARCÁ, marchez, verb I. tranzitiv 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. figurat A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germana markieren, limba franceza marquer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARCA: MARCÁ, marchez, verb I. tranzitiv 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. figurat A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germana markieren, limba franceza marquer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ substantiv feminin (< limba neogreacă márka, limba franceza marque, italiana marca, limba rusă marka, germana Marke): semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică, particularitate a unei categorii sau a unei unități gramaticale. Se vorbește astfel despre m. diatezei reflexive (care este pronumele reflexiv, formă neaccentuată de dativ și de acuzativ), despre m. unui anumit mod (de exemplu, m. modului gerunziu este sufixul modal -ind sau înd) sau a unui anumit timp (de exemplu, m. timpului mai mult ca perfect este sufixul temporal -se-), despre m. unei propoziții (reprezentată prin existența unui singur predicat, prin predicație unică), despre m. unei fraze (reprezentată prin existența a două sau a mai multor propoziții, prin predicație multiplă) etc. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARCA: MARCÁ, marchez, verb I. tranzitiv 1. A face un semn distinctiv pe un obiect, pe un arbore, pe un animai etc., pentru a-l deosebi de altele, pentru a-i arăta proveniența etc. vezi nota. ♦ A însemna obiectele de metal prețios, pentru a garanta că sînt veritabile. 2. figurat A indica, a servi drept dovadă, a dovedi, a arăta. Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renovări. C. PETRESCU, O. P. I 145. ♦ A scoate în evidență, a sublinia. Victoria revoluției chineze a fost marcată prin proclamarea, la 1 octombrie 1949, a Republicii Populare Chineze. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 70. 3. (Sport) A înscrie puncte cîștigătoare. A marca un gol. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ2 substantiv feminin 1. semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. • tip, model de fabricație. ♦ de marca = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru. 2. trăsătură specifică; particularitate. • caracteristică a unei categorii sau unități gramaticale. 3. fisă cu număr de ordine cu care muncitorii își marchează prezența la lucru. 4. șină vopsită în alb care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (informatică) număr, cuvânt asociat unei instrucțiuni care o deosebește de celelate instrucțiuni ale programului. (< limba neogreacă marca, limba franceza marque, limba rusă marka) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARCA: MARCA verb 1. a însemna. (A marca un animal de tăiere.) 2. a franca, a timbra. (A marca o scrisoare.) 3. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a limita, a mărgini, (învechit) a hotărî, a semna. (A marca un teren.) 4. a arăta, a indica, a înregistra. (Termometrul marca o temperatură ridicată.) 5. a arăta, a indica, a însemna, a preciza. (Ceasul marca timpul.) 6. a accentua, a evidenția, a întări, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livresc) a învedera, a potența. (A marca calitățile lucrării.) 7. a ilustra, a însemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman marca o dată în literatură.) 8. a înscrie, (rar) a puncta. (A marca un gol.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MARCA: A MARCÁ a marcachéz tranzitiv 1) A evidenția printr-o marcă; a însemna. 2) (obiecte din metale prețioase, mărfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea și autenticitatea). 3) (terenuri, suprafețe) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate în evidență. a marca greșelile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul său ori al echipei sale; a înscrie. 6) sport (jucători din echipa adversă) A supune unui marcaj. 7) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) figurat A servi drept dovadă; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, limba franceza marquer Forme diferite ale cuvantului a marca: chéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARCA: MARCÁ verb trecut 1. a însemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaște; (specializare) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (figurat) a indica, a dovedi; a arăta, a proba. • a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutieră sau navigabilă etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. 5. a înscrie unul sau mai multe puncte într-o competiție etc. (< limba franceza marquer, germana markieren) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru marcă: márcă (mắrci), substantiv feminin – Marcă, sigiliu. – Mr. marcă. It. marca, limba franceza marque,, conform limba neogreacă μάρϰα, limba bulgară, limba sârbă, limba rusă marka). – derivat marca, verb, din limba franceza marguer, italiana marcare; marcant, adjectiv (notabil), din limba franceza marquant; marcher, substantiv masculin (marcator), din limba franceza marqueur; marchetărie, substantiv feminin, din limba franceza marqueterie; remarca, verb (a observa), din limba franceza remarquer; remarcă, substantiv feminin (notă, observație), din limba franceza remarque; remarcabil, adjectiv (însemnat), din limba franceza remarquable; mar(c)graf (variantă mar(c)grav), substantiv masculin, din germana Markgraf. Forme diferite ale cuvantului marca: mắrci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARCA: MARCÁ verb I. trecut 1. A însemna (un obiect) pentru a(-l) recunoaște; (specializare) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (figurat) A indica, a dovedi; a arăta, a proba. ♦ A remarca; a sublinia. 3. (Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive; a înscrie, a realiza un punct. [P.i. 3,6 -chează. / < limba franceza marquer, conform italiana marcare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru marcă: márcă substantiv feminin 1. Legat de distincția marcat/nemarcat, termenul marcă, utilizat la început pentru fonologie, s-a extins și la alte domenii, desemnând o trăsătură a cărei prezență sau absență are capacitatea de a distinge unitatea lingvistică. 2. Orice particularitate din planul expresiei, inclusiv realizare zero, asociată în mod constant cu o anumită semnificație gramaticală și servind la recunoașterea acestuia. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ1 substantiv feminin 1. Semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. ♦ Tip, model de fabricație. 3. Fisă metalică cu număr de ordine cu care muncitorii unei fabrici își marchează prezența la lucru. 4. Șină vopsită în alb, care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (matematică) Etichetă (I,3) [în DN]. [plural mărci. / < limba franceza marque, italiana marca, limba rusă marka]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARCA: MARCA, comerț în jud. Sălaj, pe cursul superior al râului Barcău; în zona în care acesta și-a sculptat un frumos defileu în rocile cristaline; 2.798 locuțiune (2000). Haltă de c. forme (în satul Porț). Vestigii ale unei așezări dacice din secolul 1 î. Hr.-1 despre Hr. Satul Marca apare menționat documentar în 1314. Biserica de lemn cu hramul Înălțarea Domnului (1792), în satul Porț. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru marcă: marcă forme 1. semn pus pe un obiect spre a-l recunoaște: marcă de hârtie, de fabrică; 2. emblemă, semn distinctiv, stemă: marca României [ vezi România Mare]; 3. timbru poștal; 4. armoarii, blazon: bani cu mărcile Banului Barbu Basarab OD.; 5. jeton sau fisă la joc; 6. monedă germană, odinioară în valoare de 1 limba franceza 25 centime. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ3, mărci, substantiv feminin 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germana Mark. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ3, mărci, substantiv feminin 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa Apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germana Mark. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ substantiv verbal armoarii, atribut, blazon, calitate, caracter, caracteristică, emblemă, insignă, însemn, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, stemă, trăsătură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru marcă: marcă substantiv verbal ARMOARII. ATRIBUT. BLAZON. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICĂ. EMBLEMĂ. INSIGNĂ. ÎNSEMN. ÎNSUȘIRE. NOTĂ. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. STEMĂ. TRĂSĂTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ3 substantiv feminin Provincie în unele state feudale condusă de un margraf sau de un principe și care avea rolul de a întări granițele marilor imperii din evul mediu. [< germana Mark]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ3, mărci, substantiv feminin Nume dat în evul mediu provinciilor din Germania, aflate lîngă frontiera țării și puse sub guvernare militară. Marca Brandenburg. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ2, mărci, substantiv feminin Unitate monetară în unele țări europene (în Germania și în Finlanda, până la introducerea monedei euro). – Din germana Mark. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ2, mărci, substantiv feminin Unitate monetară, monedă în diverse țări (Germania, Finlanda). Un împrumut de zece mii mărci de aur. NEGRUZZI, S. III 293. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ2 substantiv feminin unitate monetară a unor țări (Republica Democrată Germană, Republica Federală Germania, Finlanda). [< germana Mark] Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARCĂ4: MÁRCĂ4 substantiv feminin (în evul mediu) provincie în unele state, condusă de un margraf sau de un principe. (< germana Mark) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marcă: márcă (semn distinctiv, unitate monetară, provincie de frontieră, timbru) substantiv feminin, genitiv dativ articulat mărcii; plural mărci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ substantiv timbru, (Banat) ștamp, (Banat, Transilvania, prin Maramures și Bucovina) ștempel. (marca poștală.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MARCĂ substantiv timbru, (Banat) ștamp, (Banat, Transilvania, prin Maramures și Bucovina) ștempel. (marca poștală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ2, mărci, substantiv feminin Unitate monetară principală în unele țări europene. – Din germana Mark. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru marcă: marcă, mărci substantiv feminin (argoul lumii interlope) participant la activitățile din lumea interlopă, mafiot, șmecher. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mârcă: mârcă adverb în expresiunea a tăcea marcă, a nu scoate glas, a nu rosti o vorbă. [ vezi mâlcă]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ3 substantiv feminin unitatea monetară a unor țări (Germania, Finlanda). (< germana Mark) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ substantiv (istorie) (învechit) marchionat. (O marca germană medievală de frontieră.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ3 (< germană) substantiv feminin Unitate monetară în Germania și Finlanda. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MARCĂ substantiv (învechit) marchionat. (O marca germană medievală de frontieră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marca: marcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu marchéz, persoana a treia singular: el / ea și plural marcheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MARCĂ substantiv semn. (marca distinctivă aplicată pe un obiect.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MARCA: MARCÁ verb vezi demonstra, dovedi, indica, proba. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ1 substantiv feminin timbru poștal. (< germana Marke) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru marca: marca verb vezi DEMONSTRA. DOVEDI. INDICA. PROBA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marcă: márcă substantiv feminin, genitiv dativ articulat mắrcii; plural mărci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marca: marcá (a marca) verb, indicativ prezent 3 marcheáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MARCĂ: MÁRCĂ substantiv verbal semn. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MARCA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MARCĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului marcă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A marcĂ un animal de tăiere. A marcĂ o scrisoare. A marcĂ un teren. Termometrul marcĂ o temperatură ridicată. Ceasul marcĂ timpul. A marcĂ calitățile lucrării. Acest roman marcĂ o dată în literatură. A marcĂ un gol. A MARCÁ marcĂchéz tranzitiv 1 A evidenția printr-o marcă; a însemna. MarcĂ greșelile. Ceasul marcĂ timpul. Acest roman marcĂ o dată importantă în literatură. A marcĂ un gol. MarcĂ poștală. MarcĂ poștală. O marcĂ germană medievală de frontieră. O marcĂ germană medievală de frontieră. MarcĂ distinctivă aplicată pe un obiect. Marcá a marcĂ verb, indicativ prezent 3 marcheáză. |
GRAMATICA cuvântului MARCĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului marcă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MARCĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE marcă? Vezi cuvântul marcă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul marcă?[ mar-că ] Se pare că cuvântul marcă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MARCĂ Inţelegi mai uşor cuvântul marcă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De marcă = de seamă, distins, marcant locuțiune adjectiv De marcă = de calitate superioară locuțiune adjectiv De marcă = despre oameni de seamă; marcant, distins locuțiune adjectiv De marcă = de calitate superioară locuțiune adjectiv De marcă = despre oameni de seamă; marcant, distins ♦ de a marca = a despre produse de calitate; b despre oameni important, celebru |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MARCĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi toți o apă și un pământ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul MARCĂ are forma: mărci
