 | as |
|
| Luneca [ lu-ne-ca ] VEZI SINONIME PENTRU luneca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a luneca lunec în mai multe dicționareDefinițiile pentru a luneca lunec din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a luneca (forma la infinitiv) A luneca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUNECA: LUNECÁ, lúnec, verb I. (În concurență cu aluneca) 1. intranzitiv (Despre ființe) A-și pierde echilibrul, câlcînd pe o suprafață lucioasă; (prin exagerare) a cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. Își puse gluga peste căciulă și porni, lunecînd la fiecare pasiv SADOVEANU, O. A. III 80. Cîteodată trebuie să se întoarcă amîndoi cu spatele, cînd se năpustește un vîrtej. Lunecă. Se agață unul de altul. C. PETRESCU, Î. I 180. Luneca pe sîngele ce se închegase pe lespezi. NEGRUZZI, S. I 156. • (Despre obiecte) Mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozana. CREANGĂ, A. 23. ♦ figurat A se abate din drum. verb reflexiv:emea era-ntunecoasă Și cărarea lunecoasă, Lunecai la altă casă Unde-i nevasta frumoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 236. 2. intranzitiv A se mișca cu ușurință, lin, fără zgomot și fără a întîmpina verb reflexiv:eo rezistență sau verb reflexiv:eun obstacol; a se strecura ușor. Prin văzduh, pe deasupra, trecu o rîndunică, ca o săgeată; pe urmă se bătu un fluture; apoi lunecă un cîrd de rațe. SADOVEANU, O. V 72. Dealurile aspre, se deșiră către zare, cu coamele înălbite. Aproape de tot apa tulbure a rîului lunecă repede. SAHIA, N. 119. Gondole... se depărtau de maluri Și lunecau în taină pe negrele-ți canaluri. ALECSANDRI, P. I 165. • (Poetic) Steaua ciobanului lunecase în văzduhul albastru, ca o lacrimă. CAMILAR, TEM. 43. Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci. EMINESCU, O. I 130. • figurat Ana deveni serioasă, ca o umbră îi lunecă pe față. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. ♦ (Despre mîncări sau băuturi) A merge ușor și repede pe gît (fiind înghițit cu poftă); a aluneca. Erau bune mîncările și vinul luneca de minune. SLAVICI, N. II 308. Și așa luneca hrinca aceea de ușor pe gît, parcă era unsă cu unt. CREANGĂ, A. 31. 3. tranzitiv A trece (ușor). Ea-i șterse lacrimile, apoi își lunecă puțin palma pe fruntea lui înfierbîntată. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. ♦ figurat (Complementul indică privirea) A arunca ușor, a îndrepta. Leușcan a lunecat spre mine o privire. SADOVEANU, O. L. 24. Și peste lumea ta-n ruină Îți luneci, fără să te miști, Privirea-ți rece și senină. VLAHUȚĂ. N. 60. 4. reflexiv figurat (Învechit, despre oameni) A se lăsa înclinat, ispitit, a se amăgi, a se înșela. Dar iacă te apropii de Tîrgu-Frumos! Să nu te luneci a judeca după nume și lucrul. NEGRUZZI, S. I 191. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru luneca: lunecá (lúnec, lunecát), verb – 1. A curge, a glisa. – 2. A se scurge, a scăpa. – 3. A greși. – Variante aluneca (cu derivat). Mr. alunic, arunic, megl. lurec, luricari. latina lūbrĭcāre (Philippide, Principii, 98; Pușcariu 997; Candrea-Dens., 1021; Pascu, I, 38; REW 5132); dar această ipoteză nu este sigură, deoarece nu s-a dat o explicație suficientă prezenței lui n. Ipoteza lui Meyer, albaneză St., IV, 36 (latina *lūnĭcāre, de la lūna) nu apare mai convingătoare. – derivat lunecătură, substantiv feminin (alunecare, derapare); alunecătoare, substantiv feminin (piesă culisantă la tun); lunecos, adjectiv (care alunecă); lunecuș, substantiv neutru (ghețuș). Forme diferite ale cuvantului luneca: lúnec lunecá Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LUNECA: LUNECÁ, lúnec, verb I. 1. intranzitiv A-și pierde echilibrul călcând pe o suprafață lucioasă; a aluneca; prin extensie a cădea. 2. intranzitiv A se mișca, a se deplasa cu ușurință, lin, fără zgomot; a se strecura ușor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu ușurință. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) A se deplasa ușor pe gât; a se înghiți ușor, a aluneca. 3. reflexiv figurat (învechit) A se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înșela; a greși. – latina lubricare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LUNECA: LUNECÁ, lúnec, verb I. 1. intranzitiv A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă; prin extensie a cădea. 2. intranzitiv A se mișca, a se deplasa cu ușurință, lin, fără zgomot; a se strecura ușor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu ușurință. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) A se deplasa ușor pe gât; a se înghiți ușor, a aluneca. 3. reflexiv figurat (învechit) A se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înșela; a greși. – latina lubricare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A LUNECA lunec: A LUNECÁ lúnec intranzitiv 1) (despre corpuri) A se deplasa printr-o mișcare continuă (pe o suprafață netedă sau de-a lungul unui alt corp). 2) A se mișca lin și fără zgomot. 3) (despre persoane) A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă. 4) (despre mâncăruri sau băuturi) A trece ușor pe gât; a se înghiți ușor. /<lat. lubricare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru luneca: luneca verb vezi ADEMENI. AMĂGI. GREȘI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PĂCĂTUI. PROSTI. PURTA. TRIȘA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru luneca: lunecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu lúnec, persoana a treia singular: el / ea și plural lúnecă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LUNECA: LUNECA verb a aluneca, a se da. (luneca pe gheață.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru luneca: lunecá (a luneca) verb, indicativ prezent 3 lúnecă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LUNECA: LUNECÁ verb vezi aluneca. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A LUNECA LUNEC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL LUNECA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului luneca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Luneca pe gheață. Lunecá a luneca verb, indicativ prezent 3 lúnecă. |
GRAMATICA cuvântului LUNECA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului luneca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul LUNECA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE luneca? Vezi cuvântul luneca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul luneca?[ lu-ne-ca ] Se pare că cuvântul luneca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL LUNECA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Târg de mostre?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul luneca se conjugă: ei ele lúnecă
