eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a lega


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Lega [ le-ga ]
VEZI SINONIME PENTRU lega PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a lega în mai multe dicționare

Definițiile pentru a lega din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a lega
Verbul: a lega (forma la infinitiv)
A lega conjugat la timpul prezent:
  • eu leg
  • tu legi
  • el ea leagă
  • noi legăm
  • voi legați
  • ei ele leagă
VEZI VERBUL a lega CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGÁ1, leg, verb

I. I. tranzitiv

1. A împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot).
       • Expresia: A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom.

2. A închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat.
       • Expresia: A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit.
♦ A uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă).
       • Expresia: (popular) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut.

3. A fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine.
♦ A strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot.

4. A prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune coperți; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta.

II.

1. tranzitiv A prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.

2. tranzitiv figurat A înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi.

3. tranzitiv A stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp.
♦ (tehnică) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea).

4. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor).
♦ reflexiv A se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie.

5. reflexiv figurat A plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva.

III. tranzitiv

1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa.
       • Expresia: Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun. A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze. A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate.

2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi. IV. figurat

1. reflexiv A se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora.

2. tranzitiv (în superstiții și în basme) A opri, a împiedica de la ceva prin verb reflexiv:ăji. vezi tranzitiv și reflexiv A(-și) înfășură sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); specializare a (se) pansa, a (se) bandaja.
       • Expresia: (tranzitiv) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva. (reflexiv) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii. A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile, VI.

1. intranzitiv (Despre plante) A face rod; a rodi.

2. reflexiv și intranzitiv (Despre sosuri, dulcețuri etc.) A se îngroșa, a se închega.

– latina ligare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LEGA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGÁ1, leg, verb

I. I. tranzitiv

1. A împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot).
       • Expresia: A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom.

2. A închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat.
       • Expresia: A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit.
♦ A uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă).
       • Expresia: (popular) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut.

3. A fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine.
♦ A strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot.

4. A prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune scoarțe; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta.

II.

1. tranzitiv A prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanț etc.

2. tranzitiv figurat A înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi.

3. tranzitiv A stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp.
♦ (tehnică) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea).

4. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor).
♦ reflexiv A se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie.

5. reflexiv figurat A plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva.

III. tranzitiv

1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa.
       • Expresia: Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun. A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze. A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate.

2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi. IV. figurat

1. reflexiv A se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora.

2. tranzitiv (În superstiții și în basme) A opri, a împiedica de la ceva prin verb reflexiv:ăji. vezi tranzitiv și reflexiv A(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); specializare a (se) pansa, a (se) bandaja.
       • Expresia: (tranzitiv) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva. (reflexiv) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii. A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile. VI.

1. intranzitiv (Despre plante) A face rod; a rodi.

2. reflexiv și intranzitiv (Despre sosuri, dulcețuri etc.) A se îngroșa, a se închega.

– latina ligare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

lega
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lega:
legá (lég, legát), verb –

1. A prinde cu o sfoară etc. –

2. A uni, a adăuga, a înlănțui cu noduri sau legături. –

3. A amara, a fixa, a propti. –

4. A îmbuca, a îmbina, a umple. –

5. A strînge, a împiedica mișcarea, a înțepeni. –

6. A cartona, a broșa (o carte). –

7. A vorbi coerent. –

8. A încinge, a înfășura. –

9. A înflori, a rodi.

10. A întări, a solidifica un sos. –

11. A îngroșa o marmeladă. –

12. A fixa, a stabili, a decide, a institui. –

13. A obliga, a constrînge, a sili. –

14. A impune precepte morale sau bisericești. –

15. A uni prin căsătorie.

– 16. A prohibi, a interzice.

– 17. A face pe cineva neputincios prin interzicerea verb reflexiv:ăjilor.

– 18. A comunica, a pune în legătură.

– 19. (reflexiv) A intra în contact, a se împrieteni.

– 20. (reflexiv) A se dedica.

– 21. (reflexiv) A se încăiera cu cineva.

– 22. (reflexiv) A se compromite, a obliga.

– Mr., leg, ligare, megl. leg, ligari, istr. legu. latina lĭgāre (Pușcariu 958; Candrea-Dens., 969; REW 5024; DAR), conform italiana legare, prov., spaniolă, portugheză liar, limba franceza lier. Sensul 17, explicat greșit de Iordan, BF, IX, 140, plecînd de la obiceiul de a castra tăurașii legîndu-le testiculele (conform M. L. Wagner, BF, X, 158), este o evoluție normală a sensurilor 14 și 16. derivat legat, adjectiv (unit, fixat, înțepenit; broșat, coerent; gros, dens; robust, voinic; obligat; îngrădit; neputincios; împlinit, format perfect, despre persoane); legător, adjectiv (care leagă); legător, substantiv masculin (cel care leagă cărți, paie etc.; încărcător de snopi); legătoreasă, substantiv feminin (cea care leagă cărți, snopi); legătoare, substantiv feminin (legătoreasă; bandă, fașă; aliaj, amestec; cravată; grindă); legătorie, substantiv feminin (atelier de legare a cărților, serviciul legătorului; argotic, razie); legămînt (mr. ligămîntu), substantiv neutru (legătură; relație; convenție, pact, obligație, compromis; farmec, descîntec, verb reflexiv:ajă), cu sufix -mînt (după Pușcariu 959; Candrea-Dens., 972; REW 5023; DAR; direct din latina lĭgamentum); legătură, substantiv feminin (unire; broșare de carte; coardă, curea; lanț, fiare; copulă; legare de pămînt; învechit, fundament, ciment; bandaj, pansament; mănunchi, snop; boccea, pachet; relație, tratat; unire, alianță; uniune liberă, relații amoroase; convenție, acord; compromis, obligație; mandat, obligație religioasă sau morală; decret ecleziastic; descîntec menit să îndepărteze lupii; verb reflexiv:ajă care împiedică pe proaspătul căsătorit să realizeze unirea trupească), cu sufix -tură (după Pușcariu 960; Candrea-Dens., 970; REW 5026; DAR, direct din latina lĭgatŭra, conform mr. ligătură, italiana legatura, spaniolă ligadura); legătui, verb (a obliga; reflexiv, a se obliga, a se compromite; reflexiv, a se înțelege, a cădea de acord), cu sufix -ui; legătuială, substantiv feminin (învoială, acord; obligație); legătuință, substantiv feminin (legătură, laț; obligație, pact). conform dezlega.
Forme diferite ale cuvantului lega: legalég legát

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

LEGA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGA verb

1. a înnoda. (A lega o sfoară.)

2. a strînge. (A lega opincile cu nojițele.)

3. (medicina) a (se) bandaja, a (se) pansa, (rar) a (se) înfășa, (învechit și popular) a (se) obloji, (regional) a (se) îmbandaja. (S-a lega la rană.)

4. a priponi, (Transilvania și Banat) a păivăni. (A lega un animal la păscut.)

5. a fereca, a încătușa, a înlănțui. (A lega un arestat.)

6. a cercui. (lega un butoi.)

7. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) reuni, a (se) uni. (A lega elementele unui tot.)

8. a cartona, (rar) a scorți, (Transilvania) a compacta. (A lega o carte.)

9. a se închega, a se îngroșa, a se învîrtoșa. (Dulceața s-a lega.)

10. a (se) asocia, a (se) înlănțui. (Idei care se lega între ele.)

11. a se căsători, a se uni, (popular) a se însoți, a se lua. (Cînd s-au lega?) 12.* (figurat) a se apropia, a se atașa. (M-am lega mult de acest copil.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

lega
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lega:
legá (lég, legát), verb

– A lăsa prin testament, a porunci, a cere, a lăsa. latina legare (secolul XIX), limba franceza leguer. Nu se obișnuiește să se conjuge.

– derivat leg, substantiv neutru (învechit, legat, poruncă), din limba franceza legs; legat (variantă învechit, legată, legatum, legaton), substantiv neutru (danie, mandat), din latina legatum, în parte prin intermediul limba neogreacă λεγάτον (secolul XVII, figurează în Îndreptarea legii); legatar, substantiv masculin, din limba franceza légataire, și mai înainte din latina legatarius; legat, substantiv masculin (delegat papal), din latina legatus (secolul XVII); legați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza légation; delega, verb, din limba franceza déléguer; delegați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza délégation; relega, verb, din limba franceza reléguer.
Forme diferite ale cuvantului lega: legalég legát

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

LEGA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGÁ verb vezi angaja, decreta, dispune, făgădui, fixa, hotărî, institui, încheia, îndatora, însărcina, întocmi, obliga, orândui, paria, promite, rândui, stabili, statornici.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

lega
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lega:
lega verb vezi ANGAJA. DECRETA. DISPUNE. FĂGĂDUI. FIXA. HOTĂRÎ. INSTITUI. ÎNCHEIA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. ÎNTOCMI. OBLIGA. ORÎNDUI. PARIA. PROMITE. RÎNDUI. STABILI. STATORNICI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

LEGA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGÁ2, leghez, verb

I. tranzitiv (învechit) A lăsa ceva prin legat2, prin testament; a testa1.

– Din limba franceza léguer, latina legare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

LEGA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGÁ2, leghez, verb

I. tranzitiv (învechit) A lăsa ceva prin legat2, prin testament; a testa1.

– Din limba franceza léguer, latina legare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LEGA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGÁ2, leg, verb

I. tranzitiv (juridic) A lăsa prin testament, a hotărî destinația unui bun prin testament. vezi testa.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

a lega
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a lega:
a lega (cuiva) lingurile de gât / de brâu expresie a lăsa (pe cineva) nemâncat fiindcă a venit târziu la masă.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

lega
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru lega:
lega, leg I vezi t. (argoul lumii interlope) a aresta, a închide. II vezi r. (numai la persoană a III-a singular și plural ) a se confirma.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

a lega
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a lega:
a lega (pe cineva) burduf / cobză expresie a lega (pe cineva) strâns ca să nu poată scăpa.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

LEGA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGÁ verb

I. trecut A lăsa prin legat, prin testament. [< limba franceza léguer, conform latina legare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

lega
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lega:
legá (a lăsa prin testament) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu leghéz, persoana a treia singular: el / ea și plural legheáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

LEGA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGÁ verb (juridic) a testa, (învechit, în Transilvania) a testălui. (A lega cuiva un bun.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

LEGA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGA verb (juridic) a testa, (învechit, în Transilvania) a testălui. (A lega cuiva un bun.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

lega
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lega:
legá2 (a lega) (a lăsa prin testament) (învechit) verb, indicativ prezent 3 legheáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

LEGA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LEGA:
LEGÁ verb trecut a lăsa prin legat2. (< limba franceza léguer, latina legare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

lega
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lega:
legá (a uni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu lég, persoana a treia singular: el / ea și plural leágă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

lega
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lega:
legá1 (a lega) (a uni) verb, indicativ prezent 3 leágă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A lega
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A lega:
A lega ≠ a dezlega
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A LEGA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A lega
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a lega dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A a lega o sfoară.
A a lega opincile cu nojițele.
S-a a lega la rană.
A a lega un animal la păscut.
A a lega un arestat.
A lega un butoi.
A a lega elementele unui tot.
A a lega o carte.
Dulceața s-a a lega.
Idei care se a lega între ele.
Cînd s-au a lega? 12.
M-am a lega mult de acest copil.
A a lega opincile cu nojițele.
Dulceața s-a a lega.
A a lega cuiva un bun.
A a lega cuiva un bun.
Legá2 a a lega a lăsa prin testament învechit verb, indicativ prezent 3 legheáză.
Legá1 a a lega a uni verb, indicativ prezent 3 leágă.

GRAMATICA cuvântului A lega?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a lega.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A lega poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul A lega sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul lega se conjugă: ei ele legheáză

CUM DESPART ÎN SILABE lega?
Vezi cuvântul lega desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lega?
[ le-ga ]
Se pare că cuvântul lega are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL A lega
Inţelegi mai uşor cuvântul a lega dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A lega sau a strânge băierile de la pungă sau pungii = a face economii, a deveni mai econom
A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit
popular A nu lega două în trei = a nu pune la o parte ceva din câștigul obținut
Nebun de legat = a nebun furios; b persoană care se poartă ca un nebun
A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze
A lega limba sau gura cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească
Reflexiv A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate
A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate
tranzitiv A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva
Reflexiv Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii
A se lega la cap când nu-l doare = a-și crea complicații inutile, VI
A lega sau a strânge băierile de la pungă sau pungii = a face economii, a deveni mai econom
A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit
popular A nu lega două în trei = a nu pune la o parte ceva din câștigul obținut
Nebun de legat = a nebun furios; b persoană care se poartă ca un nebun
A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze
A lega limba sau gura cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească
Reflexiv A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate
A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate
tranzitiv A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva
Reflexiv Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii
A se lega la cap când nu-l doare = a-și crea complicații inutile

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A lega