 | as |
|
| Arde [ ar-de ] VEZI SINONIME PENTRU arde PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a l arde în mai multe dicționareDefinițiile pentru a l arde din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a arde (forma la infinitiv) A arde conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARDE: ÁRDE, árd, verb III. I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins. Focuri ardeau noaptea pe vîrfuri. BENIUC; vezi I 56. Ard vesele flăcări pe vatră. Și-ai casei, la masă. gătiți. COȘBUC, P. II 46. Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42. Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; în sobă arde focul, tovarăș mîngăios. ALECSANDRI, P. A. 109. II (Accentul cade pe ideea de mistuire, de consumare prin foc) 1. intranzitiv A se mistui prin foc, a se preface în cenușă. Arde fabrica de oxigen! CĂLUGARU. O. P. 407. Și colo, departe-departe, de unde izvorește Suceava, cerul e roșu, parc-ar arde o cetate. DELAVRANCEA, A. 107. Puse scîndurile pe foc, de arseră. ISPIRESCU, L. 65. Cînd or găsi motanul scrum, nu să creadă că a ars copilul. CREANGĂ, P. 175. Satul sau (țara, lumea) arde și baba se piaptănă v babă. • figurat Arde, gînd în vîlvătăi și pară! BENIUC, vezi 17. În gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit. EMINESCU O. I 158. • (Cu subiectul neexprimat) Arde la vecin. • tranzitiv (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective, adesea în forma arză) Am crîșnit: Ardă-te para focului de spîn! SADOVEANU, N. forme 71. Dar ce frumoasă se făcu Și mîndră, arz-o focul! EMINESCU, O. I 174. Ardă-l focul fuior, că încîlcit e! ALECSANDRI, T. 907. Arză-l focul de bărbat! A venit aseară beat. ALECSANDRI, P. P. 361. 2. tranzitiv (Subiectul este omul) A da foc, a băga în foc. S-au sculat oamenii în toată țara, de pun foc la conace și rup hîrtiile de datorii și ard învoielile și-i taie pe boieri. DUMITRIU, B. forme 29. ♦ A produce cuiva o rană prin foc. M-ai ars cu țigara. • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) figurat a înfiera, a stigmatiza. ♦ A încinge, a înfierbînta. Înainte de-a face pîinea, gospodina arde cuptorul. ♦ (Cu privire la materialul care servește la încălzire) A consuma. De-aș fi știut ca ș-amu. Nu mi-aș fi pierdut somnu. Și m-aș fi culcat devreme. N-aș fi ars atîtea lemne. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 98. • intranzitiv Pe vatra veche ard, Pocnind din verb reflexiv:eme-n verb reflexiv:eme, Trei verb reflexiv:eascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191. ♦ (Cu privire la mîncare) A strica expunînd prea mult la acțiunea focului. Am ars friptura • reflexiv Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc. ȘEZ. IV 232. ♦ (Cu privire la cărămidă, la obiecte de ceramică etc.) A expune acțiunii focului (sau unei temperaturi ridicate) în procesul de fabricare. A ars cărămida. ♦ (Cu privire la un instrument medical) A dezinfecta trecînd prin flacără. Doctorul a ars in flacără arul seringii. • (Cu privire la o rană) A cauteriza. ♦ (Subiectul este o substanță chimică) A distruge. Stropii de acid sulfuric i-au ars haina. 3. intranzitiv (Despre materiale combustibile) A se consuma pentru a rîspîndi lumină; prin extensie (despre surse de lumină sau despre lumina însăși) a fi aprins, a lumina. La postul de miliție, lumina încă mai ardea. MIHALE, O. 524. Unde, pentru far, să cat uleiul. Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, vezi 41. Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU O. I 84. Ardeau două mari policandre. NEGRUZZI, S. I 60. • tranzitiv În satele electrificate țăranii nu mai sînt nevoiți să ardă petrol. • figurat A luci, a străluci. Noaptea era caldă și pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur. SADOVEANU, O. I 292. Ard stele pretutindeni. CAMIL PETRESCU, T. II 224. Hurmuzul pămîntului ardea în salba ei de mărgăritare. EMINESCU, N. 70. • (Poetic; despre ochi, privire) Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, vezi 59. În cerdac apăruse un bărbat de verb reflexiv:eo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri care ardeau straniu, cu mustața mică răsucită. REBREANU, R. I 93. Cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. EMINESCU, O. I 120. 4. intranzitiv (Despre soare) A răspîndi căldură mare, a încălzi puternic, a dogori. Arde soarele, semn de ploaie. • tranzitiv A încălzi tare, a pîrli, a bronza. Avea un obraz fin, o pieliță nearsă de vînturi și de soare. SADOVEANU, O. V 384. Că am mîndră tinerea, Tinerea și gingășea, Și îi arde soarele Pieptul cu mărgelele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 20. III. (Accentul cade pe senzația usturătoare provocată de foc) 1. reflexiv A suferi o durere vie la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige. De ce mi-am făcut clește? Ca să nu mă ard, zicea ea. CREANGĂ, P. 5. Cine s-a ars cu ciorbă suflă și-n iaurt. ♦ tranzitiv A produce o senzație arzătoare, usturătoare, ca de arsură. Un vînt aspru trecea prin întunecimea serii de dechemvrie, ardea obrazurile ca un brici. SADOVEANU, O. IV 152. Mă arde-n spate! zise fata. EMINESCU, I.. P. 186. figurat Idealul social călăuzește satira artistului, îndreptîndu-i rîsul, făcînd ca acest rîs... să ardă... unde trebuie să fie ars. GHEREA, ST. Hristos I 363. Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172. ♦ figurat A spune (cuiva) ceva caustic, neplăcut. Dar știi că m-ai ars... zise părintele Duhu, luîndu-și tălpășița, dunăre de mînios. CREANGĂ, A. 141. ♦ reflexiv (Familiar) A se păcăli, a se înșela. vezi frige. 2. intranzitiv A fi fierbinte, a dogori. Azi ard hainele pe mine. Mi-e greu capul ca de lut. COȘBUC, P. I 50. Subt păsurile mele simții arzînd pămîntul. ALECSANDRI, P. 145. figurat Atunci Ileana și simțește Că-i arde plînsul în priviri. COȘBUC, P. I 124. ♦ (Despre ființe, prin extensie despre părți ale corpului lor) A avea febră; (despre ochi) a străluci de febră. Ochii îi ardeau, roșii de friguri. DUMITRIU, B. forme 26. Dar ochii-i ard în friguri și buza-i sîngerată. EMINESCU, O. I 96. Am luat-o de mînă – mîna ei ardea – și-am pus-o lîngă mine. NEGRUZZI, S. I 50. Ochii-ți ard și-ți arde fața, Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46. ♦ A se înroși, a se îmbujora din cauza unei stări emotive. Îi ard obrajii de rușine. ▭ Și-mi trec o mînă... pe-obrazul meu arzînd. MACEDONSKI, O. II 20. 3. tranzitiv figurat (Cu indicarea instrumentului acțiunii) A trage, a da o lovitură. Dascălul Chiosea... se primbla pe dinaintea băieților înarmat cu o vargă lungă, arzînd cînd pe unul, cînd pe altul, după cum i se părea. GHICA, S. 51. • (Complementul instrumental devine complement direct) Puteam să nu-i ard verb reflexiv:eo trei nuiele? BENIUC, vezi 141. I-au ars o palmă bună. SBIERA, P. 260. Acuși vă ard cîteva jordii prin țolul cela de v-a trece spurcatul! CREANGĂ, A. 128. ♦ (Familiar, construit cu dativul etic) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune. vezi trage, trînti. Scriu destul de citeț. – Ia stai aici pe scaun, să-i ardem o probă. STANCU, despre 461. (Cu privire la un cîntec) Unul... sună și clopotul; altul trage buhaiul; altul mai dincolo zice de jale, ori îmi arde cîte-o horă din fluier. ȘEZ. III 180. 4. intranzitiv figurat (Determinat prin «de dor», «de iubire», «de nerăbdare» etc.) A fi cuprins de un sentiment puternic, foarte viu, profund. Ard de dorința să ne vedem. CARAGIALE, O. VII 148. Dragă mi-e lelița-n gioc Cînd se leagănă cu foc... Unde-aruncă-un ochișor, Arde sufletul de dor. ALECSANDRI, P. P. 337. (Eliptic) Ard să știu cum merg pregătirile. BARANGA, I. 167. Chirilă Păun ardea acuma să spuie [vestea]. REBREANU, R. I 192. • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință arzătoare după ceva, a fi preocupat de ceva, a avea chef de ceva. Uf, ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se-ntreabă două. «De, închipuie-ți săracul!... de povești ne arde nouă?» VLAHUȚĂ, O. A. 77. Lui nu-i arde de mîncare. ISPIRESCU, L. 262. (Rar, cu privire la persoane) Pleacă, mă!... Nu ne arde de tine. PAS, L. I 7. • tranzitiv La Sebiș ori în altă parte, Mereu același dor de ducă... Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, vezi 16. I-am povestit necazul ce mă ardea. SADOVEANU, N. forme 179. • Expresia: A arde la inimă (pe cineva) = a provoca (cuiva) o emoție puternică. Simțea că ceva îl arde la inimă. BUJOR, S. 23. • reflexiv (Rar, despre inimă, suflet etc.) Cînd gîndesc, mîndră, la tine, Nu mai am inimă-n mine... Puțintică ce-a rămas Mi s-a fript și mi s-a ars! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 114. Vai, vai, vai, inima mea... Mult se arde și se frige Și n-are gură să strige. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 213. – prezent industrie și conjuncție și: arz (CARAGIALE, O. I 74, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 105). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARDE: ÁRDE, ard verb III. I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins. II. 1. intranzitiv A se mistui prin foc, a se preface în cenușă. • tranzitiv (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective) Ardă-l focul fuior, că încâlcit e! (ALECSANDRI). 2. tranzitiv A da foc, a băga în foc. • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) figurat a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). ♦ tranzitiv și intranzitiv A (se) consuma prin ardere. A ars multe lemne. ♦ A încinge, a încălzi. Arde cuptorul înainte de a coace pâinea. ♦ A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. • reflexiv Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc (ȘEZ.). ♦ A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) cărămidă, obiecte de ceramică etc. ♦ A dezinfecta un instrument. ♦ A cauteriza o rană. ♦ A distruge. Acidul sulfuric i-a ars haina. 3. intranzitiv A se consuma pentru a răspândi lumină; prin extensie a fi aprins, a lumina. Lampa ardea. ♦ figurat A luci, a străluci. Pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur (SADOVEANU). 4. intranzitiv (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli. Avea... o pieliță nearsă de vânturi și soare (SADOVEANU). III. 1. reflexiv A suferi o durere vie, a se răni la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige. • tranzitiv M-ai ars cu țigara. ♦ tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. Un vânt aspru... ardea obrazurile (SADOVEANU). ♦ tranzitiv figurat A spune cuiva ceva neplăcut. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat (familial) A (se) păcăli, a (se) înșela. 2. intranzitiv A fi fierbinte. Simții arzând pământul (ALECSANDRI). ♦ A se înroși din cauza unei stări emotive. ♦ A avea febră. 3. tranzitiv figurat A da o lovitură. Acuși vă ard câteva jordii (CREANGĂ). ♦ (familial) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune. 4. intranzitiv figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... [prezent industrie și conjuncție și: arz] – latina ardere. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARDE: ÁRDE, ard, verb III. I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranzitiv A da foc, a băga în foc. • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ tranzitiv A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. • reflexiv S-a ars mâncarea. ♦ tranzitiv A distruge printr-o reacție chimică. 3. tranzitiv și intranzitiv A încinge, a încălzi (tare). ♦ tranzitiv A expune acțiunii focului obiecte de lut, de ceramică etc. în procesul de fabricare, pentru a le îmbunătăți proprietățile. ♦ tranzitiv A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ tranzitiv A cauteriza o rană. III. intranzitiv 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre Soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. reflexiv și tranzitiv A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 2. tranzitiv figurat A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (familial) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă. ♦ tranzitiv și reflexiv (familial) A (se) păcăli, a (se) înșela. 3. intranzitiv A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... – latina ardere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARDE: ÁRDE, ard, verb III. I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranzitiv A da foc, a băga în foc. • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ tranzitiv A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. • reflexiv S-a ars mâncarea. ♦ tranzitiv A distruge printr-o reacție chimică. 3. tranzitiv și intranzitiv A încinge, a încălzi (tare). ♦ tranzitiv A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) obiecte de lut, de ceramică etc. ♦ tranzitiv A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ tranzitiv A cauteriza o rană. III. intranzitiv 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. reflexiv și tranzitiv A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 2. tranzitiv figurat A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (familial) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă. ♦ tranzitiv și reflexiv (familial) A (se) păcăli, a (se) înșela. 3. intranzitiv A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... – latina ardere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARDE: ARDE verb 1. a dogori, a frige, a pîrjoli, (popular) a pripi, a zăpuși, (învechit și regional) a păli, a prigori. (Soarele arde.) 2. a încălzi, a încinge, a înfierbînta. (arde cuptorul pentru pîine.) 3. a (se) mistui. (Focul a arde totul.) 4. a (se) frige. (M-am arde la deget de la plită.) 5. (medicina) a cauteriza. (arde o rană.) 6. a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pîrli, a (se) prăji, (învechit și regional) a (se) păli. (Ne arde la soare, la mare.) 7. a lumina. (Lampa arde pînă tîrziu în camera lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arde: árde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ard, imperfect persoana a treia singular: el / ea ardeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu arséi, persoana întâi plural: noi árserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural árdă (și árză în expresia arză-l focul); imperativ persoana a doua singular: tu tranzitiv árde!, intranzitiv arzi!, persoana a doua plural: voi árdeți!; participiu ars Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arde: árde (a arde) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ard, imperfect persoana a treia singular: el / ea ardeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu arséi, persoana întâi plural: noi árserăm; conjunctiv prezent 3 să árdă (dar: arză-l focul); imperativ persoana a doua singular: tu tranzitiv árde, intranzitiv arzi, persoana a doua plural: voi árdeți; participiu ars Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ARDE: ÁRDE verb vezi ademeni, amăgi, bănui, da, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, sclipi, străluci, trage, trișa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru arde: arde verb vezi ADEMENI. AMĂGI. BĂNUI. DA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. SCLIPI. STRĂLUCI. TRAGE. TRIȘA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru arde: arde, ard I. vezi t. 1. a fura (pe cineva) 2. a bate. 3. a condamna. II. vezi r. a avea necazuri, a da de bucluc Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a-l arde: a-l arde (pe cineva) instalația expresie a-i fi foame sau sete (cuiva) Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a-l arde: a-l arde (pe cineva) plămânul expresie a dori să fumeze Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A-L ARDE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a-l arde Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a-l arde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Soarele a-l arde. A-l arde cuptorul pentru pîine. Focul a a-l arde totul. M-am a-l arde la deget de la plită. A-l arde o rană. Ne a-l arde la soare, la mare. Lampa a-l arde pînă tîrziu în camera lui. Soarele a-l arde. Focul a a-l arde totul. árde a a-l arde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ard, imperfect persoana a treia singular: el / ea ardeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu arséi, persoana întâi plural: noi árserăm; conjunctiv prezent 3 să árdă dar: arză-l focul; imperativ persoana a doua singular: tu tranzitiv árde, intranzitiv arzi, persoana a doua plural: voi árdeți; participiu ars. |
GRAMATICA cuvântului a-l arde? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a-l arde. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a-l arde poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE arde? Vezi cuvântul arde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul arde?[ ar-de ] Se pare că cuvântul arde are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a-l arde Inţelegi mai uşor cuvântul a-l arde dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b figurat a înfiera, a stigmatiza A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare după ceva, a fi preocupat de ceva, a avea chef de ceva A arde la inimă pe cineva = a provoca cuiva o emoție puternică A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b figurat a înfiera; a stigmatiza pe cineva A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare; a avea dispoziția să A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b a înfiera; a stigmatiza pe cineva A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare; a avea dispoziția să A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b a înfiera; a stigmatiza pe cineva A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare; a avea dispoziția să |