 | as |
|
| Apuca [ a-pu-ca ] VEZI SINONIME PENTRU apuca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a l apuca batul în mai multe dicționareDefinițiile pentru a l apuca batul din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a apuca (forma la infinitiv) A apuca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APUCA: APUCÁ, apúc, verb I. I. 1. tranzitiv (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A lua, a prinde (cu mîna sau cu ajutorul unui instrument). M-a apucat de ciuf și mi-a ridicat spre el fruntea, ca să mă privească în ochi. SADOVEANU, N. forme 13. Fata babei leapădă repede lada jos și dă să apuce o plăcintă, să-și potolească foamea. SBIERA, P. 210. Făt-Frumos se duse în grajdurile împărătești, unde erau cei mai frumoși armăsari... ca să-și aleagă unul; dar, cum punea mîna și apuca pe cîte unul de coadă, îl trîntea. ISPIRESCU, L. 3. S-a răpezit și a apucat în brațe pe tînărul ce intrase. NEGRUZZI, S. I 17. • figurat Calul... îi spuse cum să apuce lucrurile ca să meargă la izbîndă. ISPIRESCU, L 194. • Expresia: A apuca pe dumnezeu de (un) picior vezi dumnezeu. (Regional) A apuca (pe cineva) pe-a mînile = a se bate după cineva. Pe verb reflexiv:emea aceea era bine să fii harabagiu în Tîrgul Neamțului; că te apucau pe-a mînile... aveai mușterei, de nu erai bucuros; ba să-i duci la Piatră, ba la Fălticeni, ba pe la iarmaroace. CREANGĂ, P. 109. ♦ A lua cu putere, a înșfăca, a smulge. Nu știu cine mă oprește să nu-ți sfărîm măselele din gură cu buzduganul acesta, zise apucînd măciuca... din mîna lui Bogdan. NEGRUZZI, S. I 139. ♦ (Despre animale) A prinde cu gura, cu dinții, cu ghearele; a înhăța. Auzi miercăitul unui iepure ca și cînd îl apucase ogarul. ISPIRESCU, L. 369. (Cu inversarea construcției) [Gura cîinelui] clămpăni apucînd numai un smoc din spinarea dimonului. SADOVEANU, N. forme 34. 2. tranzitiv figurat (Determinat prin «cu ochii», «cu privirea» etc;) A cuprinde cu ochii, cu privirea. Trece peste drum ca să poată apuca toată fațada dintr-o singură căutătură. CARAGIALE, O. I 24. • (Cu inversarea construcției) În depărtări se-ntindeau, cît apuca ochiul, cîmpuri aurii cu spicele coapte și aci aproape se auzeau într-o adîncătură fîșîituri de coase și cîntece de cosași. CARAGIALE, O. I 380. ♦ A prinde cu auzul, cu mintea; a pricepe. Bunicile și mumele... le spuneau cîte în lună și în soare... din cîte omul apucă și vede, aude și nu uită. DELAVRANCEA, S. 217. Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc Aminte. EMINESCU, O. I 188. 3. tranzitiv A pune mîna (în grabă) pe ce are la îndemînă; a prinde. Capra și cu iedul... năpădiră asupra lui [a lupului] și-i mai trîntiră în cap cu bolovani și cu ce-au apucat, pînă-l omorîră de tot. CREANGĂ, P. 33. ♦ (Complementul poate fi exprimat printr-un partitiv) A lua, a-șj însuși (ceva) la repezeală. Ce e dulce și mai dulce, Dar nu poate să se îmbuce Și din el toată lumea poate ca s-apuce? (Somnul). GOROVEI, C. 349. • Expresia: A apuca loc = a reuși să ocupe un loc (cînd este. aglomerație). Acum e bine de cine a apucat loc la infirmerie. SAHIA, N. 113. (intranzitiv) (Care) pe unde apucă = (care) pe unde nimerește. Dormeau vara în șoproane, pe unde apucau. PAS, L. I 76. Pe cînd ai noștri deschid pîrtii prin nămeți, leșii să cocoloșesc la Halici, la Lew, care pe unde apucă. DELAVRANCEA, A. 18. Cătanele erau culcate pe jos, care pe unde apucase. RETEGANUL, P. I 30. (Franțuzism învechit) A apuca prilejul = a profita de ocazia ivită. Apuc prilejul de a-ți arăta recunoștința mea la începerea unui nou an. KOGĂLNICEANU, S. 77. 4. reflexiv A se prinde sau a se ține de ceva. Ah! ce foc simt că mă arde, strigă bolnavul, apucîndu-se cu mînile de pîntece. NEGRUZZI, S. I 164. • reflexiv reciproc. Ei de brîie s-apucau Și la luptă se luau. ALECSANDRI, P. P. 23. ♦ A se prinde (cu mîinile) de ceva; a se agăța. Apucă-te numa bine cu amîndouă mîinile de după gitul meu! CARAGIALE, O. III 57. Dracul... s-apucă zdravăn cu mînile de torțile ceriului. CREANGĂ, P. 54. ♦ A se lua la luptă. Ercule dovedi pe acel dulău și-l omori... Apoi se apucă și cu balaurul. ISPIRESCU, U. 56. ♦ A sări (la cineva), a ataca (pe cineva). Zîna... s-au apucat cu furie de dînsul, ca să-i scoată ochii. SBIERA, P. 37. 5. tranzitiv figurat (Despre boli, stări sufletești etc.) A cuprinde, a copleși. De mult l-a apucat frigurile? DUMITRIU, N. 326. Simt cum mă apucă frica. SAHIA, N. 52. Seara îl apucau tot felul de gînduri negre. VLAHUȚĂ, O. A. 255. Tot bocind ea, o apucă leșin de supărare. CREANGĂ, P. 81. Duce-m-aș și m-aș tot duce, Dor să nu mă mai apuce. ALECSANDRI, P. II 103. • Expresia: (Familiar) Cînd te-apucă, mult te ține? = n-ai de gînd să mai isprăvești o dată? Ce te-a apucat? = ce ți-a venit? ce te-a găsit? ce ai? 6. tranzitiv figurat A trage (pe cineva) la răspundere (pentru o datorie neachitată, pentru o pagubă adusă cuiva etc.), a lua din scurt. L-au apucat și pe Gavrilaș Macavei, cum că m-ar fi pus la cale. SADOVEANU, N. forme 72. Acum înțelese că verb reflexiv:eun fur i le-a șters [inelele]... și n-avea pe cine apuca de ele. ISPIRESCU, L. 109. Apucase pe ciobanul Paguba să-i împlinească. PANN, P. vezi III 46. II.. 1. tranzitiv A ajunge la timp pentru a găsi pe cineva (sau un mijloc de locomoție: tren, tramvai etc.) care este gata să plece; a prinde. Eram grăbit s-apuc și trenul. SADOVEANU, N. forme 110. 2. tranzitiv A ajunge să trăiască atîta, încît să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva. Nu mai apuc eu așa primăvară ca la Nada-Florilor. SADOVEANU, N. forme 81. Dă din cap zîmbind, clipește Și îngînă veteranul: Le-oi mai apuca eu oare [cîrdurile de cocoare] Și la anul? IOSIF, PATR. 26. ♦ (La trecut) A fi trăit în același timp cu cineva sau ceva, a fi fost contemporan cu cineva sau martor la ceva; a fi ajuns să cunoască pe cineva. Pe mă-sa n-a apucat-o. VLAHUȚĂ, O. A. 154. ♦ intranzitiv A primi ceva prin tradiție, a moșteni (un obicei, o deprindere etc.). Părul lins, cu unde albăstrui, îl poartă-n tîmple, așa a apucat de la mă-sa...; obicei adus de pe obîrșia lalomiței. DELAVRANCEA, S. 9. 3. tranzitiv (Urmat de verbe la infinitiv sau la conjunctiv) A începe, a ajunge (să facă ceva), a fi pe punctul (de a face ceva). Apucase a cînta găina la casa lui, și cocoșul nu mai avea nici o trecere. CREANGĂ, P. 285. Am o domnișoară Cu rochița roșioară, Cînd începe-a dezbrăca, Toți apucă a lăcrima (Ceapa). GOROVEI, C. 67. • reflexiv (Uneori urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Voinicul au scos fluierul de subt brîu și s-au apucat să zică așa tare de jale, cît ți se topea inima, nu alta. SBIERA, P. 39. Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Stăi, mă, nu te-apuca de năzbîtii. CREANGĂ, P. 48. ♦ reflexiv (Urmat de determinări nominale introduse prin prepoziție «de») A îmbrățișa o meserie, o carieră etc. Ești băiat mare: Ți-a dat mustața. Cînd o să te apuci de ceva? PAS, Z. I 100. Să lași pensionul și să te apuci de avocatură. VLAHUȚĂ, O. A. III 129. ♦ tranzitiv (în construcții negative) A ajunge, a avea verb reflexiv:eme (să facă ceva). L-au prăpădit în bătăi pe pădurar... nici n-a mai apucat să se înfățoșeze la curtea de judecată. SADOVEANU, N. forme 72. Încă nu apucaseră feciorii a aprinde luminările și dumneiei, țop!... o și fost aici. ALECSANDRI, T. I 155. • (Cu valoare de auxiliar, arătînd că două acțiuni sînt aproape concomitente) N-apucase... a agiunge bine acasă, și moș Nichifor și trăsese căruța dinaintea ușei. CREANGĂ, P. 114. ♦ A face, a întreprinde ceva. Frunză verde măr crețesc, Stau în drum să mă gîndesc Ce s-apuc, ce să muncesc, Pînea să-mi agonisesc. ALECSANDRI, P. P. 285. 4. intranzitiv (Transilvania) A ajunge, a deveni, a purcede. Acum, de cînd a apucat măricel, [băiatul] ni-e de mare trebuință. RETEGANUL, P. I 15. III. tranzitiv (Cu privire la drumuri, căi etc.) A se angaja pe un drum, a porni într-o direcție oarecare, a lua drumul... Am apucat cărarea printre fînațuri, pe la fîntîna lui Cosma. SADOVEANU, N. forme 27. Apucă... calea luminoasă ce ducea în lună. EMINESCU, N. 26. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare, apucă ulița Sf. Ilie și... [o] luă la deal. NEGRUZZI, S. I 16. • Expresia: A apuca lumea-în cap vezi lume. A apuca cîmpii vezi cîmp. A o apuca la fugă (sau la sănătoasa) sau a apuca fuga vezi fugă. A o apuca la picior vezi picior. (Învechit) A-și apuca zborul = a-și lua zborul. Vara-și apucă zborul spre țărmuri depărtate; Al toamnei dulce soare se pleacă la apus. ALEXANDRESCU, P. 38. ♦ intranzitiv A se îndrepta, a porni. Niță Stanciu nu știa încotro să apuce mai întîi. PAS, L. I 97. Unii apucară pe albia Bistriței. SADOVEANU, forme J. 364. S-a ținut după mine pînă la răscruci, știi, unde verb reflexiv:ei s-apuci spre cazarmă. CARAGIALE, O. I 47. Nu mai știe ce să facă și încotro să apuce. CREANGĂ, P. 140. Cum ieși din sat, apuci de-a dreptul prin pădurea lupului. ALECSANDRI, T. 606. 4. figurat Sănătatea mea a apucat pe o cale satisfăcătoare și sper că va păși tot înainte. ALECSANDRI, S. 251. • Expresia: A apuca înainte = a merge mai iute decît altcineva, a i-o lua înainte, a-l întrece; figurat a anticipa cu o acțiune față de cineva. Iar calul său falnic, ușoară nălucă... ce la săgeată nainte apucă, în dar o să-l ducă sultanului lor! MACEDONSKI, O. I 15. Eu de mult aveam de gînd să sfătuiesc pre măria-ta la aceasta, dar văd că înțelepciunea măriei-tale a apucat mai nainte. NEGRUZZI, S. I 153. A apuca cu gura înainte = a se grăbi să spună ceva fără a lăsa pe altul să sfîrșească vorba sau să deschidă măcar gura. Pot să am nădejde în voi? – Să n-ai nici o grijă, mămucă, apucară cu gura înainte cei mai mari. Noi sîntem o dată băieți și ce-am vorbit o dată vorbit rămîne. CREANGĂ, P. 20. IV. reflexiv (Moldova, Bucovina) A se angaja la ceva sau la cineva; a se prinde, a se tocmi. Hai să ne apucăm argați la popa. ȘEZ. III 129. • Expresia: A se apuca la (sau în) rămășag = a se prinde, a face prinsoare. Mulți se apucau în rămășag c-or gîci. SBIERA, P. 191. El s-apucă la rămășag... că are să scoată apă din piatră. ȘEZ. II 194. (Învechit) A se apuca pe jurămînt = a se jura, a se angaja, a se prinde, a se lega (cu jurămînt). Pe giurămînt s-apuca, Stăpînii să hărățească Și slugile să-i privească! ALECSANDRI, P. P. 198. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APUCA: APUCÁ, apúc, verb I. I. 1. tranzitiv A prinde, a lua, a înșfăca, a înhăța. • Expresia: A apuca pe dumnezeu de picior = a simți o mare bucurie. ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a-și însuși ceva la repezeală. • Expresia: A apuca loc = a reuși să ocupe un locuțiune (intranzitiv) (Care) pe unde apucă = (care) pe unde nimerește. 2. reflexiv A se prinde, a se agăța, a se ține de ceva sau de cineva. 3. tranzitiv figurat A cuprinde cu privirea. ♦ A prinde cu auzul, cu mintea; a pricepe. 4. tranzitiv figurat A cuprinde, a copleși. • Expresia: (familial) Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? = ce ți-a venit? ce ai? 5. tranzitiv figurat A trage pe cineva la răspundere, a lua pe cineva din scurt. II. 1. tranzitiv A ajunge la timp pentru a găsi pe cineva sau ceva care este gata să plece. Eram grăbit s-apuc și trenul. (SADOVEANU). 2. tranzitiv A trăi atâta, încât să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva. Simțeam că nu voi mai apuca ziua de mâine (CAMIL PETRESCU). ♦ A trăi în același timp cu cineva sau ceva. ♦ intranzitiv A primi ceva prin tradiție; a moșteni un obicei, o deprindere etc. Părul lins...îl poartă-n tâmple, așa a apucat de la mă-sa (DELAVRANCEA). 3. tranzitiv și reflexiv A ajunge, a începe să facă ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a întreprinde ceva. Nu te apuca de năzbâtii (CREANGĂ). III. tranzitiv și intranzitiv A se angaja pe un drum, a lua drumul; a porni, a merge. • Expresia: (intranzitiv) A apuca înainte = a merge mai iute decât cineva, a-l întrece; figurat a anticipa. A apuca cu gura înainte = a se grăbi să răspundă fără a lăsa pe altul să sfârșească vorba. IV. reflexiv (regional) A se angaja la cineva sau la ceva; a se tocmi. Să ne apucăm argați (ȘEZ.). • Expresia: (intranzitiv) A apuca la (sau în) rămășag = a face prinsoare. – latina aucupare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APUCA: APUCA verb 1. a lua, a prinde, (învechit și regional) a sprijini, (prin Transilvania) a agîmba. (apuca copilul în brațe.) 2. a înhăța, a înșfăca, a lua, a prinde, (popular și fam.) a căpui, (popular) a încăibăra, (prin Transilvania) a agîmba, (Moldova și Transilvania) a găbji, a găbui, (grecism învechit) a proftaxi, (familial figurat) a căptuși, a umfla. (apuca în mînă o bîtă.) 3. a cuprinde. (L-a apuca în brațe.) 4. a se agăța, a se atîrna, a se prinde, a se ține, (popular) a se anina, (regional) a se tăgîrța. (Se apuca de crengi ca să nu cadă.) 5. a ajunge, a prinde. (Se grăbește să apuca trenul.) 6. a ajunge, a prinde, a surprinde. (Ploaia i-a apuca în cîmp.) 7. a se îndrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a păși, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (popular) a purcede, a se purta, (învechit și regional) a năzui, (Transilvania) a arădui. (A apucat-o pe drumul acela.) 8. a începe, a (se) porni, a se pune. (Se apuca să mănînce.) 9. a prinde, a trăi, a vedea. (Simțea că nu va mai apuca ziua de mîine.) 10. a cuprinde, a-i veni. (L-a apuca amețeala.) 11. a moșteni. (Obicei apuca de la strămoși.) 12. a se întîmpla, a nimeri, (Muntenia) a răgădui. (Îl lovea cu ce apuca.) 13. a-i cășuna, a i se năzări, a-i veni, (învechit și regional) a-i abate, (Transilvania) a-i tonca, (figurat) a-i trăsni. (Nu știu ce l-a apuca.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APUCA: APUCÁ, apúc, verb I. I. 1. tranzitiv A prinde, a lua, a înșfăca, a înhăța (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a-și însuși ceva la repezeală. • Locuţiune adverbiala Pe apucate = în mod superficial, când și când, în grabă. • Expresia: (intranzitiv) (Care) pe unde apucă = (care) pe unde nimerește. 2. reflexiv A se prinde, a se agăța, a se ține (cu mâinile) de ceva sau de cineva. 3. tranzitiv figurat (Despre stări fizice sau sufletești) A-l cuprinde; a-l copleși. • Expresia: (familial) Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? se zice (în semn de mirare sau de nemulțumire) când cineva comite (pe neașteptate) un act nepotrivit. II. 1. tranzitiv A ajunge la timp pentru a găsi ceva sau pe cineva care este gata să plece. Voia s-apuce trenul. 2. tranzitiv A trăi atâta, încât să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva. ♦ intranzitiv A primi ceva prin tradiție; a moșteni un obicei, o deprindere etc. Așa a apucat. 3. tranzitiv și reflexiv A începe să facă ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a întreprinde ceva. Se apucă de lucru. III. tranzitiv și intranzitiv A se îndrepta, a se deplasa într-o anumită direcție. – latina aucupare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APUCA: APUCÁ, apúc, verb I. I. 1. tranzitiv A prinde, a lua, a înșfăca, a înhăța (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a-și însuși ceva la repezeală. • Expresia: (intranzitiv) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimerește. Pe apucate = în mod superficial, când și când, în grabă. 2. reflexiv A se prinde, a se agăța, a se ține (cu mâinile) de ceva sau de cineva. 3. tranzitiv figurat (Despre stări fizice sau sufletești) A-l cuprinde; a-l copleși. • Expresia: (familial) Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? se zice (în semn de mirare sau de nemulțumire) când cineva comite (pe neașteptate) un act nepotrivit. II. 1. tranzitiv A ajunge la timp pentru a găsi pe cineva sau ceva care este gata să plece. Voia s-apuce trenul. 2. tranzitiv A trăi atâta, încât să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva. ♦ intranzitiv A primi ceva prin tradiție; a moșteni un obicei, o deprindere etc. Așa a apucat. 3. tranzitiv și reflexiv A începe să facă ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a întreprinde ceva. Se apucă de lucru. III. tranzitiv și intranzitiv A se îndrepta, a se deplasa într-o anumită direcție. – latina aucupare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru APUCA: APUCÁ verb vezi angaja, băga, cere, deveni, elibera, face, făgădui, intra, încadra, îndatora, însărcina, libera, obliga, pretinde, promite, salva, scăpa, scoate, tocmi, vârî. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru apuca: apuca verb vezi ANGAJA. BĂGA. CERE. DEVENI. ELIBERA. FACE. FĂGĂDUI. INTRA. ÎNCADRA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. LIBERA. OBLIGA. PRETINDE. PROMITE. SALVA. SCĂPA. SCOATE. TOCMI. VÎRÎ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apuca: apucá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu apúc, persoana a treia singular: el / ea și plural apúcă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a-l apuca bâțul: a-l apuca bâțul expresie a fi agitat / surescitat Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apuca: apucá (a apuca) verb, indicativ prezent 3 apúcă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A-L APUCA BATUL' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL apuca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apuca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Apuca copilul în brațe. Apuca în mînă o bîtă. L-a apuca în brațe. Se apuca de crengi ca să nu cadă. Se grăbește să apuca trenul. Ploaia i-a apuca în cîmp. A apucat-o pe drumul acela. Se apuca să mănînce. Simțea că nu va mai apuca ziua de mîine. L-a apuca amețeala. Obicei apuca de la strămoși. Îl lovea cu ce apuca. Nu știu ce l-a apuca. A apucat-o pe drumul acela. Simțea că nu va mai apuca ziua de mâine. L-a apuca amețeala. Apucá a apuca verb, indicativ prezent 3 apúcă. |
GRAMATICA cuvântului apuca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apuca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul apuca poate fi: verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE apuca? Vezi cuvântul apuca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apuca?[ a-pu-ca ] Se pare că cuvântul apuca are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL apuca Inţelegi mai uşor cuvântul apuca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeRegional A apuca pe cineva pe-a mînile = a se bate după cineva A apuca loc = a reuși să ocupe un loc cînd este Intranzitiv Care pe unde apucă = care pe unde nimerește Franțuzism învechit A apuca prilejul = a profita de ocazia ivită Familiar Cînd te-apucă, mult te ține? = n-ai de gînd să mai isprăvești o dată? Ce te-a apucat? = ce ți-a venit? ce te-a găsit? ce ai? 6 Învechit A-și apuca zborul = a-și lua zborul A apuca înainte = a merge mai iute decît altcineva, a i-o lua înainte, a-l întrece; figurat a anticipa cu o acțiune față de cineva A apuca cu gura înainte = a se grăbi să spună ceva fără a lăsa pe altul să sfîrșească vorba sau să deschidă măcar gura A se apuca la sau în rămășag = a se prinde, a face prinsoare Învechit A se apuca pe jurămînt = a se jura, a se angaja, a se prinde, a se lega cu jurămînt A apuca pe dumnezeu de picior = a simți o mare bucurie A apuca loc = a reuși să ocupe un locuțiune intranzitiv Care pe unde apucă = care pe unde nimerește familial Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? = ce ți-a venit? ce ai? 5 intranzitiv A apuca înainte = a merge mai iute decât cineva, a-l întrece; figurat a anticipa A apuca cu gura înainte = a se grăbi să răspundă fără a lăsa pe altul să sfârșească vorba intranzitiv A apuca la sau în rămășag = a face prinsoare Locuţiune adverbiala Pe apucate = în mod superficial, când și când, în grabă intranzitiv Care pe unde apucă = care pe unde nimerește familial Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? se zice în semn de mirare sau de nemulțumire când cineva comite pe neașteptate un act nepotrivit intranzitiv Care pe unde apucă = Care pe unde nimerește Pe apucate = în mod superficial, când și când, în grabă familial Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? se zice în semn de mirare sau de nemulțumire când cineva comite pe neașteptate un act nepotrivit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL apuca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lingvistică; în sintagma accident fonetic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul apuca se conjugă: ei ele apúcă
