 | as |
|
| Justifica [ jus-ti-fi-ca ] VEZI SINONIME PENTRU justifica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a justifica în mai multe dicționareDefinițiile pentru a justifica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a justifica (forma la infinitiv) A justifica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICÁ, justífic, verb I. 1. tranzitiv A arăta că ceva este just, drept, legitim; a îndreptăți, a motiva. Trebuia să ne justificăm prezența. IBRĂILEANU, A. 120. 2. reflexiv A se dezvinovăți, a se disculpa: a da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc. La chemările, pe care le ghicim violente, ale lui Gh. Eminovici, Eminescu răspunde într-un tîrziu, justificîndu-se cu oarecare humor. CĂLINESCU, E. 237. 3. tranzitiv (Cu privire la bani, cheltuieli, materiale etc.) A dovedi întrebuințarea legală a unor sume, materiale etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICA verb 1. a îndreptăți, a motiva, (livresc) a legitima. (Toate acestea justifica hotărîrea lui.) 2. a motiva, a scuza. (Scopul justifica mijloacele.) 3. a autoriza, a îndreptăți, a îngădui, a permite, (livresc) a îndritui, (învechit figurat) a întemeia. (Această împrejurare ne justifica să tragem unele concluzii.) 4. a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (învechit și regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai justifica atîta!) 5. a se explica. (Nu e cazul să te justifica.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICÁ, justífic, verb I. 1. tranzitiv A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. reflexiv A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. tranzitiv A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din latina justificare, limba franceza justifier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICÁ, justífic, verb I. 1. tranzitiv A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. reflexiv A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. tranzitiv A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din latina justificare, limba franceza justifier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICÁ verb I. 1. trecut A îndreptăți; a motiva. 2. trecut, reflexiv A (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.). 3. A dovedi folosirea legală a unor bani, a unor materiale etc. [P.i. justific, 3,6 -că. / < latina iustificare, conform limba franceza justifier]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICÁ verb I. trecut 1. a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți, a motiva. 2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale. II. trecut, reflexiv a (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.). (< limba franceza justifier, latina iustificare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru justifica: justificá verb, indicativ prezent1 singular justífic, persoana a treia singular: el / ea și plural justífică Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru justifica: justificá (a justifica) verb, indicativ prezent 3 justífică Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A justifica: A justifica ≠ a acuza Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A JUSTIFICA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A justifica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a justifica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Toate acestea a justifica hotărîrea lui. Scopul a justifica mijloacele. Această împrejurare ne a justifica să tragem unele concluzii. Nu te mai a justifica atîta! 5. Nu e cazul să te a justifica. Toate acestea a justifica hotărârea lui. Această împrejurare ne a justifica să tragem unele concluzii. Nu e cazul să te a justifica. Justificá a a justifica verb, indicativ prezent 3 justífică. |
GRAMATICA cuvântului A justifica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a justifica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A justifica poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE justifica? Vezi cuvântul justifica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul justifica?[ jus-ti-fi-ca ] Se pare că cuvântul justifica are patru silabe |
La singular verbul justifica se conjugă: eu justífic
La plural verbul justifica se conjugă: ei ele justífică