 | as |
|
| Justifica [ jus-ti-fi-ca ] VEZI SINONIME PENTRU justifica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a justifica justific în mai multe dicționareDefinițiile pentru a justifica justific din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a justifica (forma la infinitiv) A justifica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICÁ, justífic, verb I. 1. tranzitiv A arăta că ceva este just, drept, legitim; a îndreptăți, a motiva. Trebuia să ne justificăm prezența. IBRĂILEANU, A. 120. 2. reflexiv A se dezvinovăți, a se disculpa: a da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc. La chemările, pe care le ghicim violente, ale lui Gh. Eminovici, Eminescu răspunde într-un tîrziu, justificîndu-se cu oarecare humor. CĂLINESCU, E. 237. 3. tranzitiv (Cu privire la bani, cheltuieli, materiale etc.) A dovedi întrebuințarea legală a unor sume, materiale etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICA verb 1. a îndreptăți, a motiva, (livresc) a legitima. (Toate acestea justifica hotărîrea lui.) 2. a motiva, a scuza. (Scopul justifica mijloacele.) 3. a autoriza, a îndreptăți, a îngădui, a permite, (livresc) a îndritui, (învechit figurat) a întemeia. (Această împrejurare ne justifica să tragem unele concluzii.) 4. a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (învechit și regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai justifica atîta!) 5. a se explica. (Nu e cazul să te justifica.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICÁ, justífic, verb I. 1. tranzitiv A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. reflexiv A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. tranzitiv A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din latina justificare, limba franceza justifier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICÁ, justífic, verb I. 1. tranzitiv A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. reflexiv A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. tranzitiv A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din latina justificare, limba franceza justifier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A JUSTIFICA justific: A JUSTIFICÁ justífic tranzitiv 1) (acțiuni, opinii) A demonstra prin probe ca fiind just sau legitim; a îndreptăți. 2) (cheltuieli financiare sau materiale) A demonstra documentar ca fiind legal sau folosit după destinație. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovăți; a dezvinui; a disculpa. /<fr. justifier, latina justificare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICÁ verb I. 1. trecut A îndreptăți; a motiva. 2. trecut, reflexiv A (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.). 3. A dovedi folosirea legală a unor bani, a unor materiale etc. [P.i. justific, 3,6 -că. / < latina iustificare, conform limba franceza justifier]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru JUSTIFICA: JUSTIFICÁ verb I. trecut 1. a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți, a motiva. 2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale. II. trecut, reflexiv a (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.). (< limba franceza justifier, latina iustificare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru justifica: justificá verb, indicativ prezent1 singular justífic, persoana a treia singular: el / ea și plural justífică Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru justifica: justificá (a justifica) verb, indicativ prezent 3 justífică Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A JUSTIFICA JUSTIFIC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL justifica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului justifica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Toate acestea justifica hotărîrea lui. Scopul justifica mijloacele. Această împrejurare ne justifica să tragem unele concluzii. Nu te mai justifica atîta! 5. Nu e cazul să te justifica. Toate acestea justifica hotărârea lui. Această împrejurare ne justifica să tragem unele concluzii. Nu e cazul să te justifica. Justificá a justifica verb, indicativ prezent 3 justífică. |
GRAMATICA cuvântului justifica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului justifica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul justifica poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE justifica? Vezi cuvântul justifica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul justifica?[ jus-ti-fi-ca ] Se pare că cuvântul justifica are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL justifica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gură de ham?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular verbul justifica se conjugă: eu justífic
La plural verbul justifica se conjugă: ei ele justífică
