 | as |
|
| Jura [ ju-ra ] VEZI SINONIME PENTRU jura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a jura jur în mai multe dicționareDefinițiile pentru a jura jur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a jura (forma la infinitiv) A jura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru JURA: JURA [ʒürá] 1. Lanț muntos, de înălțime mijlocie, în Europa de V, extins pe direcția SV-NE, pe o lungime de peste 600 km și c. 80 km lățime, pe teritoriile Franței, Elveției și Germaniei și cuprinde: Jura propriu-zisă (Franța, și Elveția), situată între văile Isère și Aare, constituită din calcare jurasice. Lungime: c. 230 km. Culmi paralele cu direcția SV-NE, cu alt. mai mari spre SE. Alt. max.: 1,718 m (Crêt de la Neige). Carst dezvoltat. De aici izv. râurile Ain și Doubs. Rezervații; Jura Suabă (Schwäbische Alb), situată între cursul superior al Dunării (la SSE) și cel al Neckarului (la NNV). Alt. max.: 1.015 m (vf. Lemberg). Lungime: c. 200 km. Relief de podișuri calcaroase și dolomitice, mai înalte spre valea Neckarului; Jura Franconiană (Fränkische Alb), situată între văile Dunării (la S) și Mainului (la N), ca o continuare spre NE și N a M-ților Jura Suabă, de care este despărțită prin valea râului Wörnitz. Alt. max.: 652 m (vf. Poppberg). Lungime: c. 200 km. 2. Canton în NV Elveției, drenat de cursul superior al Rinului, la poalele masivului muntos omonim; 836,5 mii km2; 69,2 mii locuțiune (1996). Centrul ad-tiv: Delémont. Expl. lemnului. Creșterea bovinelor. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JURA: JURÁ, jur, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ tranzitiv A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ reflexiv A promite prin jurământ. 2. reflexiv (popular) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. tranzitiv (popular) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – latina jurare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JURA: JURÁ, jur, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ tranzitiv A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ reflexiv A promite prin jurământ. 2. reflexiv (popular) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. tranzitiv (popular) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – latina jurare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A JURA jur: A JURÁ jur 1 tranzitiv 1) A promite prin jurământ. a jura jur fidelitate. 2) (probitatea unor depoziții, mărturii) A confirma la judecată prin jurământ. 3) popular (persoane) A ruga cu multă stăruință; a implora; a conjura. 2. intranzitiv A presta un jurământ. /<lat. jurare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Jura: Jura m. 1. lanț de munți, lung de 750 km., între Franța și Elveția; 2. numele unui departament francez: 261.000 locuțiune (Jurasic). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JURA: JURA verb (învechit) a se făgădui, a se jurui, a sufleți. (Se jura că e cum spune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru jura: jurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu júr, persoana a treia singular: el / ea și plural júră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru JURA: JURÁ verb vezi afurisi, blestema, conjura, implora. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru jura: jura verb vezi AFURISI. BLESTEMA. CONJURA. IMPLORA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru jură!: júră! interjecție (regional) vino! haide!. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru jura: jurá (a jura) verb, indicativ prezent 3 júră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Jura: Jura vezi Gheorghie VII A 1. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'A JURA JUR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Jura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului jura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Jura fidelitate. Se jura că e cum spune. Se jura că e cum spune. Jurá a jura verb, indicativ prezent 3 júră. |
GRAMATICA cuvântului Jura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului jura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Jura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE jura? Vezi cuvântul jura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul jura?[ ju-ra ] Se pare că cuvântul jura are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Jura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mașină infernală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul jura se conjugă: ei ele júră
