 | as |
|
| Izbuti [ iz-bu-ti ] VEZI SINONIME PENTRU izbuti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a izbuti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a izbuti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a izbuti (forma la infinitiv) A izbuti conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IZBUTI: IZBUTÍ, izbutesc, verb IV. tranzitiv A duce la bun sfîrșit, a termina cu bine; a reuși, a izbîndi. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la verb reflexiv:emea lor. MIRONESCU, S. A. 124. În cele mai de pe urmă izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nemica, crîșca din măsele. CREANGĂ, P. 145. • intranzitiv Noi trebuie să izbutim in tot ce începem, cu orice preț. CAMILAR, TEM. 100. Am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat. ISPIRESCU, L. 21. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IZBUTI: IZBUTI verb 1. a reuși, (franțuzism) a parveni, (învechit și popular) a isprăvi, (popular) a nimeri, (prin Moldova) a hălădui, (Transilvania și Bucovina) a succede, (grecism învechit) a catortosi. (A izbuti să facă un dispozitiv pentru...) 2. a prinde, a reuși. (Viclenia lui nu a izbuti.) 3. a izbîndi, a reuși, (învechit) a reieși, (figurat) a răzbi. (A fost acolo și a izbuti.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A IZBUTI: A IZBUTÍ a izbutiésc 1. intranzitiv A avea succes; a reuși. a izbuti la examen. 2. tranzitiv A obține după o serie de eforturi; a reuși. a izbuti să publice materialul. /<sl. izbyti Forme diferite ale cuvantului a izbuti: a izbutiésc a izbuti1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru izbuti: izbutí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele izbutésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea izbuteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural izbuteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru izbuti: izbutí (a izbuti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele izbutésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea izbuteá; conjunctiv prezent 3 să izbuteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IZBUTI: IZBUTÍ, izbutesc, verb IV. tranzitiv și intranzitiv A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IZBUTI: IZBUTÍ, izbutesc, verb IV. tranzitiv și intranzitiv A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A izbuti: A izbuti ≠ a eșua Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IZBUTI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A izbuti Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a izbuti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a izbuti să facă un dispozitiv pentru. Viclenia lui nu a a izbuti. A fost acolo și a a izbuti. A a izbuti să facă un dispozitiv pentru. A IZBUTÍ a izbutiésc 1. A izbuti la examen. A izbuti să publice materialul. Izbutí a a izbuti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele izbutésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea izbuteá; conjunctiv prezent 3 să izbuteáscă. |
GRAMATICA cuvântului A izbuti? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a izbuti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A izbuti poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE izbuti? Vezi cuvântul izbuti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul izbuti?[ iz-bu-ti ] Se pare că cuvântul izbuti are trei silabe |