 | as |
|
| Iubi [ iu-bi ] VEZI SINONIME PENTRU iubi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a iubi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a iubi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a iubi (forma la infinitiv) A iubi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IUBI: IUBÍ, iubesc, verb IV. tranzitiv 1. A simți dragoste pentru o persoană de sex opus, a fi îndrăgostit de cineva; a avea relații de dragoste cu cineva. Oh, tu știi de bună seamă Că din suflet îl iubesc, Și tu știi că pătimesc Pentru Sandru, dragă mamă. COȘBUC, P. II 211. Te iubeam cu ochi păgîni. EMINESCU, O. I 192. Mult, ah! mult în viață eu te-am iubit pe tine. ALECSANDRI, P. A. 63. • absolut Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam; Dar acum, de cînd iubesc, Nu pot să mă odihnesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. • reflexiv reciproc. S-au dat a se iubi încă mai cu duioșie. SBIERA, P. 239. Hai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim, Și la ochi și la sprîncene, Ca doi porumbași la pene. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 49. 2. A nutri un sentiment puternic de afecțiune (uneori și de admirație) pentru cineva; a ține foarte mult la cineva sau la ceva, a îndrăgi. A-și iubi patria. ▭ Nu ți-ai iubit poporul, maiestate! Sau nu l-ai înțeles – și e tot una. VLAHUȚĂ, O. A. 38. În tine iubesc lumea, prezent și viitor. ALECSANDRI, T. II 106. Obștea ne-a trimis... să-ți spunem că norodul nu te verb reflexiv:ea, nici te iubește. NEGRUZZI, S. I 139. 3. (Învechit; urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A-i plăcea să... Judecători ce nu iubesc a li cînta cucul din față. CREANGĂ, A. 150. De verb reflexiv:eme ce Alecu iubește mult a zugrăvi, de aceea, băbacă, te-aș ruga ca să-i tocmești un dascăl de zugrăvit. KOGĂLNICEANU, S. 86. În copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirii. ALEXANDRESCU, M. 10. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru iubi: iubí (iubésc, iubít), verb – A fi îndrăgostit. – Variante (învechit) liubi. limba slavă (veche) ljubiti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 151; DAR), conform limba bulgară ljubă, limba slavă (veche) ljubiti, rut. ljubyty, limba rusă ljubitĭ. Este cuvînt comun (ALR, I, 249). – derivat iubire, substantiv feminin (dragoste); iubit, substantiv neutru (dragoste); iubit, substantiv masculin (persoană iubită, drăguț, amant); iubită, substantiv feminin (amantă, ibovnică, drăguță); iubitor, adjectiv (care iubește); iubeț, adjectiv (pasionat); iubăreț, adjectiv (pasionat); (l)iuboste, substantiv feminin (învechit, dragoste), cu variantă iboste, substantiv feminin (dragoste), din limba slavă (veche) *ljubostĭ; libov, substantiv neutru, (învechit, dragoste), din limba slavă (veche) *ljubovĭ, conform limba bulgară libov; libovi, verb reflexiv (Bucovina, a se desfăta, a se distra, a trîndăvi), din limba slavă (veche) ljubovati, conform limba rusă ljubovati sja; ibovnic (variantă libovnic), substantiv masculin (amant, iubit), din limba slavă (veche) ljubovnikŭ, conform limba bulgară libovnik; ibovnică, substantiv feminin (amantă, concubină, țiitoare); preaiubi, verb (învechit, a face dragoste), format pe baza limba slavă (veche) prĕljubiti. Forme diferite ale cuvantului iubi: iubésc iubít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IUBI: IUBÍ, iubesc, verb IV. 1. tranzitiv A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană (de sex opus). ♦ reflexiv recipr. A avea sentimente de dragoste unul față de celălalt; specializare a avea relații sexuale cu o persoană (de sex opus). 2. tranzitiv A avea afecțiune deosebită față de cineva sau ceva. 3. tranzitiv A-i plăcea să... – Din limba slavă (veche) ljubiti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IUBI: IUBÍ, iubesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv recipr. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus. ♦ reflexiv recipr. A avea relații sexuale cu o persoană de sex opus. 2. tranzitiv și reflexiv recipr. A ține extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. tranzitiv A-i plăcea să... – Din limba slavă (veche) ljubiti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IUBI: IUBI verb 1. a (se) îndrăgi, a (se) plăcea, (învechit) a (se) libovi. (L-a iubi de cum l-a văzut.) 2. (popular) a se drăgosti. (Se iubi cu ea.) 3. a-i plăcea. (iubi să meargă la vînat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A IUBI: A IUBÍ a iubiésc tranzitiv 1) (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste. 2) A trata cu un deosebit atașament sufletesc. A-și a iubi țara. A-și a iubi mama. /<sl. ljubiti Forme diferite ale cuvantului a iubi: a iubiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru iubi: iubí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele iubésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea iubeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural iubeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru iubi: iubí (a iubi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele iubésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea iubeá; conjunctiv prezent 3 să iubeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru IUBI: IUBÍ verb vezi dori, jindui, pofti, râvni, voi, verb reflexiv:ea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru iubi: iubi verb vezi DORI. JINDUI. POFTI. RÎVNI. VOI. verb reflexiv:EA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A iubi: A (se) iubi ≠ a (se) urî Forme diferite ale cuvantului a iubi: a iubise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A iubi: A iubi ≠ a urî Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IUBI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A iubi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a iubi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a a iubi de cum l-a văzut. Se a iubi cu ea. A iubi să meargă la vînat. A IUBÍ a iubiésc tranzitiv 1 persoane de sex opus A trata cu sentimente de dragoste. A-și a iubi țara. A-și a iubi mama. L-a a iubi de cum l-a văzut. Se a iubi cu ea. Iubí a a iubi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele iubésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea iubeá; conjunctiv prezent 3 să iubeáscă. |
GRAMATICA cuvântului A iubi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a iubi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A iubi poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE iubi? Vezi cuvântul iubi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul iubi?[ iu-bi ] Se pare că cuvântul iubi are două silabe |