 | as |
|
| Isprăvi [ is-pră-vi ] VEZI SINONIME PENTRU isprăvi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ispravi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ispravi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a isprăvi (forma la infinitiv) A isprăvi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISPRĂVI: ISPRĂVÍ, isprăvesc, verb IV. tranzitiv 1. A duce la capăt, a sfîrși, a termina, a mîntui. verb reflexiv:emea cea mai fericită și mai plină de visuri, în viața unui școlar bun, sînt cele două luni de vară, după ce și-a isprăvit liceul. VLAHUȚĂ, O. A. I 110. Haidem... să isprăvim o dată și trebușoara asta. CREANGĂ, P. 224. • absolut (În expresie) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește o dată! = taci! termină! ♦ reflexiv A ajunge la capăt, a se sfîrși, a se termina. Am plecat pe străzi care păreau că nu se mai isprăvesc. STANCU, U.R.S.S. 53. Pădurea de fagi se isprăvea și marginea ei cotea pe văi. SADOVEANU, O. VII 57. Orbul cînd dă de părete crede că s-a isprăvit lumea. PANN, la TDRG. • Expresia: S-a isprăvit! = a) nu mai e nimic de făcut; b) ai dreptate, așa e, sigur. ♦ A duce la îndeplinire, a executa. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba, cu care te-ai însărcinat de bunăvoie. ISPIRESCU, L. 18. ♦ (Regional) A înfăptui, a realiza. Ce-or fi isprăvit ceilalți draci nu știm. CREANGĂ, P. 144. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar n-am isprăvit nemica. EMINESCU, N. 7. 2. (Rar) A pune capăt, a face să dispară, să nu mai existe. Turcii la dînsa sosea. Ea-n drum cofile-o țipat (= a aruncat) Și la poartă o strigat: Deschide, mamă, poarta, Că mi-ai isprăvit viața. ȘEZ. I 76. • Expresia: A o isprăvi rău = a ajunge într-o stare jalnică, umilitoare; a-și sfîrși viața în chip tragic. ♦ reflexiv A se sfîrși, a muri. Cînd ajunseră, Prian se isprăvise de tot. CARAGIALE, S. 80. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISPRĂVI: ISPRĂVI verb 1. a (se) încheia, a (se) sfîrși, a (se) termina, (livresc) a (se) fini, (rar) a se epiloga, (popular) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mîntui, (prin vestul Transilvania) a (se) sculi, (învechit) a (se) săvîrși. (A ispravi treaba; spectacolul s-a ispravi.) 2. a finaliza, a încheia, a sfîrși, a termina, (livresc) a fini. (A ispravi o lucrare începută.) 3. a epuiza, a încheia, a sfîrși, a termina, (astăzi rar) a slei, (popular) a găta, a mîntui. (A ispravi tot ce avea de spus.) 4. a încheia, a închide, a sfîrși, a termina. (Să ispravi discuția.) 5. a ieși, a se sfîrși, a se termina. (Cum s-o ispravi, să se ispravi.) 6. a (se) consuma, a (se) epuiza, a (se) sfîrși, a (se) termina, (regional) a (se) găti, a (se) topi. (Au ispravi toate proviziile.) 7. a absolvi, a sfîrși, a termina. (A ispravi liceul.) 8. a expira, a se încheia, a se sfîrși, a se termina. (S-a ispravi termenul de garanție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISPRĂVI: ISPRĂVÍ, isprăvesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. • Locuţiune adverbiala Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite. • Expresia: (tranzitiv) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește odată! = taci! termină! (reflexiv) S-a isprăvit = a) ai dreptate, așa e; b) nu mai e nimic de făcut. 2. tranzitiv A face să se prăpădească, să dispară. • reflexiv S-a isprăvit cu el. – Din limba slavă (veche) ispraviti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISPRĂVI: ISPRĂVÍ, isprăvesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. • Locuţiune adverbiala Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite. • Expresia: (tranzitiv) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește odată! = taci! termină! (reflexiv) S-a isprăvit = a) ai dreptate, așa e; b) nu mai e nimic de făcut. 2. tranzitiv A face să se prăpădească, să dispară. • reflexiv S-a isprăvit cu el. – Din limba slavă (veche) ispraviti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ISPRĂVI: A ISPRĂVÍ a ispraviésc tranzitiv 1) (acțiuni) A duce până la capăt; a sfârși; a termina; a încheia; a dovedi. 2) A face să se isprăvească. [silabe is-pră-] /<sl. ispraviti Forme diferite ale cuvantului a ispravi: a ispraviésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ISPRĂVI: ISPRĂVÍ verb vezi căpăta, distruge, dobândi, izbuti, înfăptui, nimici, obține, potopi, prăpădi, primi, realiza, reuși, sfărâma, zdrobi, zvânta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru isprăvi: isprăvi verb vezi CĂPĂTA. DISTRUGE. DOBÎNDI. IZBUTI. ÎNFĂPTUI. NIMICI. OBȚINE. POTOPI. PRĂPĂDI. PRIMI. REALIZA. REUȘI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru isprăvi: isprăví verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele isprăvésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea isprăveá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural isprăveáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru isprăvi: isprăví (a ispravi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele isprăvésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea isprăveá; conjunctiv prezent 3 să isprăveáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A isprăvi: A isprăvi ≠ a începe Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ISPRAVI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A isprăvi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a isprăvi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a isprăvi treaba; spectacolul s-a a isprăvi. A a isprăvi o lucrare începută. A a isprăvi tot ce avea de spus. Să a isprăvi discuția. Cum s-o a isprăvi, să se a isprăvi. Au a isprăvi toate proviziile. A a isprăvi liceul. S-a a isprăvi termenul de garanție. A a isprăvi tot ce avea de spus. Să a isprăvi discuția. A ISPRĂVÍ a isprăviésc tranzitiv 1 acțiuni A duce până la capăt; a sfârși; a termina; a încheia; a dovedi. Isprăví a a isprăvi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele isprăvésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea isprăveá; conjunctiv prezent 3 să isprăveáscă. |
GRAMATICA cuvântului A isprăvi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a isprăvi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A isprăvi poate fi: verb, adverb |
CUM DESPART ÎN SILABE isprăvi? Vezi cuvântul isprăvi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul isprăvi?[ is-pră-vi ] Se pare că cuvântul isprăvi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A isprăvi Inţelegi mai uşor cuvântul a isprăvi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe absolut În expresie Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește o dată! = taci! termină! ♦ reflexiv A ajunge la capăt, a se sfîrși, a se termina S-a isprăvit! = a nu mai e nimic de făcut; b ai dreptate, așa e, sigur A o isprăvi rău = a ajunge într-o stare jalnică, umilitoare; a-și sfîrși viața în chip tragic Locuţiune adverbiala Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite tranzitiv Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește odată! = taci! termină! reflexiv S-a isprăvit = a ai dreptate, așa e; b nu mai e nimic de făcut Locuţiune adverbiala Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite tranzitiv Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește odată! = taci! termină! reflexiv S-a isprăvit = a ai dreptate, așa e; b nu mai e nimic de făcut |