 | as |
|
| Isca [ is-ca ] VEZI SINONIME PENTRU isca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a isca isc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a isca isc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a isca (forma la infinitiv) A isca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISCA: ISCÁ, isc, verb I. reflexiv A apărea, a se ivi, a se produce, a începe. Curînd, între focurile ațîțate-n pripă s-au iscat vorbe, șoapte, rîsete, amestecate cu sforăitul domol al apei din ceaune. GALAN, Z. R. 370. Cînd se isca sfadă între dînșii, la acest împărat mergeau mai întîi la judecată. ISPIRESCU, L. 183. • (Rar despre oameni) Bogat e izvorul oamenilor!... În locul celor ce pleacă se iscă alții, ca din pămînt. STANCU, despre 411. ♦ tranzitiv A face să se ivească, a provoca. Bîrnovă, cu Lie și cu Ispas, iscaseră larma cea cumplită pe ulițele tîrgului. SADOVEANU, O. VII 99. Plecarea lui... a iscat un mic scandal. VLAHUȚĂ, O. A. 100. Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totdeodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este fără îndoială chestia d-a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. • figurat Pe colinele cu lanuri Lin lumina plouă-n ore, Vîntul iscă vechi aleanuri. BENIUC, vezi 51. ♦ tranzitiv (Neobișnuit) A da la iveală, a arăta. Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului Zvorîștii. GALAN, Z. R. 378. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISCA: ISCA verb 1. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (învechit și regional) a scorni, (învechit) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a isca discuții furtunoase.) 2. a naște, a produce, a provoca, a ridica, a stîrni. (Cartea a isca multe obiecții.) 3. a se declanșa, a se dezlănțui, a izbucni, a (se) porni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (învechit și regional) a se dezlega, a se scorni, (învechit) a se scula, a se sparge, a sta, (figurat) a se aprinde. (S-a isca un conflict.) 4. a apărea, a se ivi, a începe, a se porni, a se produce, a se stîrni, (învechit și regional) a se scociorî, (figurat) a se naște. (S-a isca din senin o furtună.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISCA: ISCÁ, isc, verb I. reflexiv A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ tranzitiv A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); prin extensie a născoci, a inventa. – Din limba bulgară iskam (iska mi se). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISCA: ISCÁ, isc, verb I. reflexiv A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ tranzitiv A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); prin extensie a născoci, a inventa. – Din limba bulgară iskam (iska mi se). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ISCA isc: A ISCÁ isc tranzitiv 1) A face să se iște. 2) A face să se producă; a avea drept efect; a pricinui; a provoca; a produce; a cauza. /<bulg. iskam Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru isca: iscá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea íscă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural íște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru isca: iscá (a isca) verb, indicativ prezent 3 íscă; conjunctiv prezent 3 să íște Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ISCA ISC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL isca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului isca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Atitudinea lui a isca discuții furtunoase. Cartea a isca multe obiecții. S-a isca un conflict. S-a isca din senin o furtună. S-a isca din senin o furtună. Iscá a isca verb, indicativ prezent 3 íscă; conjunctiv prezent 3 să íște. |
GRAMATICA cuvântului isca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului isca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul isca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE isca? Vezi cuvântul isca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul isca?[ is-ca ] Se pare că cuvântul isca are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL isca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A vinde sau a cumpăra cu bucata?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul isca se conjugă: ei ele íște
