 | as |
|
| Ipotecă [ i-po-te-că ] VEZI SINONIME PENTRU ipotecă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ipoteca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ipoteca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ipoteca (forma la infinitiv) A ipoteca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ipotecă: *ipotécă forme, plural ĭ (vgr. ῾ypothéke, depozit, amanet, despre ῾ypotithemi, pun dedesupt; latina hypothéca. vezi teacă). juridic Amanetarea unuĭ imobil, drept dat creditoruluĭ asupra unuĭ imobil al debitoruluĭ luĭ și care nu se perde dacă debitoru vinde orĭ lasă altuĭa acest imobil. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ipotecă: ipotécă (ipotéci), substantiv feminin – Drept pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție. greacă ὑποθήϰη (secolul XIX), și apoi din limba franceza hypothèque. – derivat (h)ipoteca, verb (a pune ipotecă); (h)ipotecar, adjectiv (care are drept de ipotecă). Forme diferite ale cuvantului ipoteca: ipotéci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ: IPOTÉCĂ, ipoteci, substantiv feminin (În economia capitalistă) Drept real care grevează un imobil pentru a se garanta plata unei creanțe; faptul de a ipoteca. Moșia mare și bogată... lăsată pe mîna vechililor și încărcată de ipoteci. C. PETRESCU, Î. I 11. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IPOTECA: IPOTECÁ, ipotechez, verb I. tranzitiv (În economia capitalistă, cu privire la bunuri imobile) A da în garanție la contractarea unui împrumut, printr-un act legal, încheiat de părți în fața autorităților judiciare. Și-a ipotecat moșia. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ: IPOTÉCĂ ipotecaci forme Garanție acordată unui creditor, prin care acesta are dreptul real asupra unui bun imobiliar (egal în valoare cu un împrumut) care aparține debitorului. /<fr. hypothéque, latina hypoteca Forme diferite ale cuvantului ipoteca: ipotecaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ: IPOTÉCĂ, ipoteci, substantiv feminin Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria. – Din limba franceza hypothèque. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ: IPOTÉCĂ, ipoteci, substantiv feminin Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria. – Din limba franceza hypothèque. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ: IPOTÉCĂ substantiv feminin Drept real care grevează un imobil, un teren etc. al cărui proprietar l-a dat ca garanție creditorului său; faptul de a ipoteca. [conform limba franceza hypothèque, latina hypoteca, greacă hypoteke]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ: IPOTÉCĂ substantiv feminin mod de garantare cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.) a unui credit. (< limba franceza hypothèque, latina hypotheca, greacă hypotheke) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A IPOTECA: A IPOTECÁ a ipotecachéz tranzitiv (bunuri imobile) A împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva. /<fr. hypothéquer Forme diferite ale cuvantului a ipoteca: chéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ipoteca: ipotecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu ipotechéz, persoana a treia singular: el / ea și plural ipotecheáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ipotechéze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IPOTECA: IPOTECÁ verb I. trecut A supune (un imobil etc.) unei ipoteci. [P.i. 3,6 -chează. / conform limba franceza hypothéquer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IPOTECA: IPOTECÁ, ipotechez, verb I. tranzitiv A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din limba franceza hypothéquer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IPOTECA: IPOTECÁ, ipotechez, verb I. tranzitiv A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din limba franceza hypothéquer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IPOTECA: IPOTECÁ verb a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< limba franceza hypothéquer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ipotecă: ipotecă forme drept dat creditorului pe un imobil al debitorului său. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ: IPOTÉCĂ substantiv (juridic) (popular) zălog. (Are o ipoteca pe casă.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IPOTECA: IPOTECA verb (juridic) (învechit) a supune. (A ipoteca un imobil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ: IPOTECĂ substantiv (juridic) (popular) zălog. (Are o ipoteca pe casă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ipotecă: ipotécă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ipotécii; plural ipotéci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ipotecă: ipotécă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ipotécii; plural ipotéci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ipoteca: ipotecá (a ipoteca) verb, indicativ prezent 3 ipotecheáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IPOTECA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ipoteca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ipoteca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IPOTÉCĂ ipotecaci forme Garanție acordată unui creditor, prin care acesta are dreptul real asupra unui bun imobiliar egal în valoare cu un împrumut care aparține debitorului. A IPOTECÁ ipotecachéz tranzitiv bunuri imobile A împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva. A ipoteca un imobil. Are o ipoteca pe casă. A ipoteca un imobil. Are o ipoteca pe casă. Ipotecá a ipoteca verb, indicativ prezent 3 ipotecheáză. |
GRAMATICA cuvântului ipoteca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ipoteca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ipoteca poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ipotecă? Vezi cuvântul ipotecă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ipotecă?[ i-po-te-că ] Se pare că cuvântul ipotecă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ipoteca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Si zambul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ipoteca se conjugă: ei ele ipotecheáză
