 | as |
|
| învolbura [ în-vol-bu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU învolbura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a involbura în mai multe dicționareDefinițiile pentru a involbura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a învolbura (forma la infinitiv) A învolbura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVOLBURA: ÎNVOLBURÁ, învólbur și (mai rar) învolburez, verb I. 1. reflexiv (Numai la persoană 3, despre ape, furtuni etc.) A se mișca în vîrtejuri; a se învîrteji. Înaintea noastră... apa se iuțește și se învolburează. VLAHUȚĂ, O. A. 415. • figurat Întrebările, răspunsurile, glasurile, strigătele se învolburară in vîrtejuri ca frunzele învîrtite de vînt. DUMITRIU, N. 100. Învolburîndu-se, norodul se urni spre hudiți. SADOVEANU, forme J. 17. Numai în răstimpuri, cînd doina se învolbura ca scăpată dintr-o vijelie de patimi, se simțea că nu-i tinerel feciorul care cînta. AGÎRBICEANU, S. P. 17. • tranzitiv Vîsla trăgea învolburînd apa-n pîlnii mici. SANDU-ALDEA, U. P. 102. 2. tranzitiv figurat (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. Noi cei trimeși, ce stăpînim Cuvîntul... E timp să-nvolburăm cu el pămîntul. TOMA, C. vezi 214. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVOLBURA: ÎNVOLBURA verb 1. a (se) învîrteji, a (se) zbate, (rar) a (se) învîltori, (popular) a (se) vîrteji, (regional) a (se) învoalbe, a (se) vîrtejui. (Marea se involbura.) 2. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (învechit și regional) a sălta, (învechit) a (se) sălbătici. (Apele crescute se involbura în matcă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVOLBURA: ÎNVOLBURÁ, învólbur, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv (La persoană 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. tranzitiv figurat (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [prezent industrie și: învolburez] – În + volbură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVOLBURA: ÎNVOLBURÁ, învolburez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv (La persoană 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. tranzitiv figurat (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [prezent industrie și: învólbur] – În + volbură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNVOLBURA: A ÎNVOLBURÁ a involburaéz tranzitiv 1) A face să se învolbureze. 2) figurat A cuprinde din toate părțile; a învălui. [Și învolbur] /în + volbură Forme diferite ale cuvantului a involbura: a involburaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învolbura: învolburá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural învólbură/învolbureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învolbura: învolburá (a involbura) verb, indicativ prezent 3 învolbureáză/învólbură Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INVOLBURA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învolbura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învolbura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Marea se învolbura. Apele crescute se învolbura în matcă. Marea se învolbura. A ÎNVOLBURÁ învolburaéz tranzitiv 1 A face să se învolbureze. învolburá a învolbura verb, indicativ prezent 3 învolbureáză/învólbură. |
GRAMATICA cuvântului învolbura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învolbura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învolbura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învolbura? Vezi cuvântul învolbura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învolbura?[ în-vol-bu-ra ] Se pare că cuvântul învolbura are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învolbura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gură de ham?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul învolbura se conjugă: ei ele învólbură/învolbureáză
