 | as |
|
| Invoca [ in-vo-ca ] VEZI SINONIME PENTRU invoca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a invoca invoc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a invoca invoc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a invoca (forma la infinitiv) A invoca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INVOCA: INVOCÁ, invóc, verb I. tranzitiv 1. A chema (pe cineva) în ajutor. vezi apela. Și tu, muză, nu fi supărată Că n-am invocat numele tău Cum făcu Homer cînd altădată L-a cîntat pe marele-Odiseu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/6. O! nu invoca cerul... Nu, Ană... Te iubesc. ALECSANDRI, T. II 180. 2. A cita, a aduce ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi ca sprijin. (Atestat în forma invoacă) Acel regulament al dicționarului, pe care dl. Papiu îl tot invoacă, este un ce foarte elastic și lesne de interpretat. La ODOBESCU, S. II 332. – prezent industrie persoană 3 și: (rar) invoácă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INVOCA: INVOCÁ, invóc, verb I. tranzitiv 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din limba franceza invoquer, latina invocare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INVOCA: INVOCÁ, invóc, verb I. tranzitiv 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din limba franceza invoquer, latina invocare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INVOCA: INVOCÁ verb I. trecut 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invóc, 3,6 -că. / < limba franceza invoquer, italiana , latina invocare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INVOCA: INVOCA verb 1. (învechit) a meni. (A invoca numele cuiva.) 2. a pretexta, (învechit) a pricinui, a propune, a proțăpi, (grecism învechit) a profasisi. (Ce motiv ai invoca?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A INVOCA invoc: A INVOCÁ invóc tranzitiv 1) (divinități) A chema în ajutor. 2) A aduce drept argument. a invoca invoc decretul respectiv. /<fr. invoquer, latina invocare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INVOCA: INVOCÁ verb trecut 1. a chema în ajutor (o divinitate). 2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa. (< limba franceza invoquer, latina invocare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru invoca: invocá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu invóc, persoana a treia singular: el / ea și plural invócă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural invóce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru invoca: invocá (a invoca) verb, indicativ prezent 3 invócă; conjunctiv prezent 3 să invóce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INVOCA INVOC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL invoca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului invoca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A invoca numele cuiva. Ce motiv ai invoca?. Invoca decretul respectiv. A invoca numele cuiva. Invocá a invoca verb, indicativ prezent 3 invócă; conjunctiv prezent 3 să invóce. |
GRAMATICA cuvântului invoca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului invoca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul invoca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE invoca? Vezi cuvântul invoca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul invoca?[ in-vo-ca ] Se pare că cuvântul invoca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL invoca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lampă cu halogen?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul invoca se conjugă: ei ele invócă
