 | as |
|
| învinge [ în-vin-ge ] VEZI SINONIME PENTRU învinge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a invinge inving în mai multe dicționareDefinițiile pentru a invinge inving din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a învinge (forma la infinitiv) A învinge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVINGE: ÎNVÍNGE, învíng, verb III. 1. tranzitiv A înfrînge (în război), a cîștiga o bătălie, un război etc.; a birui, a doborî. Herodot ne arată cu cîtă greutate i-a învins Darius pe geți. istorie R.P.R. 34. Oamenii aceștia sovietici... au fost mai puternici decît cele mai puternice arme ale morții, pe care le-au învins. STANCU, U.R.S.S. 129. Să te învăț eu ce să facem, ca să învingi tu pe mama. EMINESCU, N. 10. • reflexiv reciproc. Se luară de se luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73. ♦ (Complementul este un abstract) A nimici, a distruge, a înlătura din cale. Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare constituie acea forță capabilă să învingă împotrivirea forțelor sociale aflate pe cale de dispariție, care se opun aplicării în interesul societății a legilor economice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 326, 3/5. Lupta să-și învingă slăbiciunea. BART, E. 253. ♦ intranzitiv A triumfa, a obține victoria. Lenin a arătat că va învinge și-și va menține puterea numai acela care crede în popor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2727. 2. intranzitiv A o scoate la capăt, a răzbi. Nu pot mamă-nvinge c-un om, c-un blăstămat de fecior tînăr. RETEGANUL, P. III 37. 3. tranzitiv unipersonal (Rar) A-l copleși pe cineva dorința de a..., a se simți îndemnat să... Am fost rea și n-aș fi verb reflexiv:ut Să te las, ca altă fată, Să mă strîngi tu sărutată? Dar m-ai întrebat verb reflexiv:odată? Mă-nvingea să te sărut Eu pe tine! Pe-ntrecut. COȘBUC, P. I 51. – Forme gramaticale: perfectul simplu învinsei, participiu învins. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVINGE: ÎNVINGE verb 1. a bate, a birui, a înfrînge, a întrece, (popular) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (învechit și regional) a supune, (învechit) a dobîndi a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (Îi invinge pe dușmani.) 2. a bate, a birui, a cîștiga, a izbîndi, (învechit) a vinci. (A invinge în luptă.) 3. (SPORT) a bate, a dispune, a întrece. (L-a invinge la puncte pe adversar.) 4. a birui, a depăși, a înfrînge, a răzbi, (livresc) a surmonta. (A invinge toate dificultățile.) 5. a(-și) birui, a(-șl) înfrîna, a(-și) înfrînge, a(-și) stăpîni, (popular și fam.) a(-și) struni. (Și-a invinge emoția.) 6. a domina, a înfrîna, a stăpîni. (Și-a invinge durerea.) 7. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (învechit) a(-l) preacovîrși, (figurat) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a invinge oboseala, somnul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru învinge: învínge (învíng, învíns), verb – 1. A înfrînge, a birui. – 2. A domina, a stăpîni, a supune. – 3. A trece peste, a depăși. – Variante (în)vince, (în)vence, (în)vinci, toate învechit Mr. azvingu, asvimșu, azvingere; megl. (an)ving, (an)vinș. latina vĭncĕre (Pușcariu 901; Tiktin; REW 9338; DAR); conform italiana vincere, prov., cat., spaniolă, portugheză vencer, limba franceza vaincre. Schimbarea c › g se datorează analogiei cu verb aceleiași conjug. (stinge, linge, încinge) al căror participiu coincid cu cele de la învince (învins, ca stins, lins, încins). derivat învins (variantă învîncut), adjectiv (biruit; eșuat); neînvins, adjectiv (invincibil); învingător, adjectiv (care învinge); învincătură, substantiv feminin (învechit, victorie); (în)vinceală, substantiv feminin (învechit, victorie). conform previnge. Forme diferite ale cuvantului invinge: învíng înv Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru învinge: învinge vezi a covârși cu putere (fizică sau morală): 1. a repurta o victorie: a învinge pe dușman; 2. a rămânea deasupra, a întrece; 3. a domina: a-și învinge mânia, pasiunile. [latina VINCERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNVINGE înving: A ÎNVÍNGE învíng tranzitiv 1) A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a bate; a dispune. 2) (porniri, dorințe etc.) A face să nu se manifeste; a birui. /în + învechit vince Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învinge: învínge (a invinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învíng, persoana întâi plural: noi învíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu învinséi, persoana întâi plural: noi învínserăm; participiu învíns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învinge: învínge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învíng, persoana întâi plural: noi învíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu învinséi, persoana întâi plural: noi învínserăm; participiu învíns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INVINGE INVING' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învinge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îi învinge pe dușmani. A învinge în luptă. L-a învinge la puncte pe adversar. A învinge toate dificultățile. Și-a învinge emoția. Și-a învinge durerea. L-a învinge oboseala, somnul. Și-a învinge durerea. învínge a învinge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învíng, persoana întâi plural: noi învíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu învinséi, persoana întâi plural: noi învínserăm; participiu învíns. |
GRAMATICA cuvântului învinge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învinge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învinge poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învinge? Vezi cuvântul învinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învinge?[ în-vin-ge ] Se pare că cuvântul învinge are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învinge |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Examen medical?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
