 | as |
|
| Invectivă [ in-vec-ti-vă ] VEZI SINONIME PENTRU invectivă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a invectiva în mai multe dicționareDefinițiile pentru a invectiva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a invectiva (forma la infinitiv) A invectiva conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INVECTIVĂ: INVECTÍVĂ, invective, substantiv feminin Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. – Din limba franceza invective, latina invectivae. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INVECTIVĂ: INVECTÍVĂ, invective, substantiv feminin Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din limba franceza invective, latina invectivae. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INVECTIVĂ: INVECTÍVĂ substantiv feminin 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< limba franceza invective, latina invectivae) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru invectivă: *invectívă forme, plural e (latina invectiva [adică oratio, cuvîntare], despre in-vehor, mă pornesc contra. vezi vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INVECTIVA: INVECTIVÁ, invectivez, verb I. tranzitiv (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INVECTIVĂ: INVECTÍVĂ, invective, substantiv feminin Expresie jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară; injurie. Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INVECTIVĂ: INVECTÍVĂ invectivae forme Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, latina invectiva Forme diferite ale cuvantului invectiva: invectivae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INVECTIVA: INVECTIVÁ, invectivez, verb I. tranzitiv (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din limba franceza invectiver. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INVECTIVA: INVECTIVÁ, invectivez, verb I. tranzitiv A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din limba franceza invectiver. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INVECTIVA: INVECTIVÁ verb I. trecut (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< limba franceza invectiver]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru invectiva: invectivá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu invectivéz, persoana a treia singular: el / ea și plural invectiveáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INVECTIVA: INVECTIVÁ verb trecut a spune invective la adresa cuiva. (< limba franceza invectiver) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A INVECTIVA: A INVECTIVÁ a invectivaéz tranzitiv livresc A trata cu invective. /<fr. invectiver Forme diferite ale cuvantului a invectiva: a invectivaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru invectiva: invectiva verb vezi INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INVECTIVĂ: INVECTÍVĂ substantiv feminin Jignire, ofensă, injurie. [< limba franceza invective]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru invectivă: invectívă substantiv feminin, genitiv dativ articulat invectívei; plural invectíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru invectivă: invectívă substantiv feminin, genitiv dativ articulat invectívei; plural invectíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru invectiva: invectivá (a invectiva) (rar) verb, indicativ prezent 3 invectiveáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru INVECTIVĂ: INVECTÍVĂ substantiv verbal înjurătură, jignire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru invectivă: invectivă forme expresiune injurioasă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru invectivă: invectivă substantiv verbal ÎNJURĂTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INVECTIVA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL invectivă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului invectivă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INVECTÍVĂ invectivăe forme Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare la adresa cuiva. A INVECTIVÁ invectivăéz tranzitiv livresc A trata cu invective. Invectivá a invectivă rar verb, indicativ prezent 3 invectiveáză. |
GRAMATICA cuvântului invectivă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului invectivă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul invectivă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE invectivă? Vezi cuvântul invectivă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul invectivă?[ in-vec-ti-vă ] Se pare că cuvântul invectivă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL invectivă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie a avea ceva la activul său?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul invectiva se conjugă: ei ele invectiveáză
