 | as |
|
| învăţa [ în-vă-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU învăţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a invata în mai multe dicționareDefinițiile pentru a invata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a învăța (forma la infinitiv) A învăța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚA: ÎNVĂȚÁ, învắț, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la cunoștințe, deprinderi, lecții etc.) A-și însuși, a asimila; a studia. Radu își învăța lecțiile pentru a doua zi. VLAHUȚĂ, O. A. I 105. Nu știe regulele vînătoriei... și voiește cu toate aceste să le învețe. ODOBESCU, S. III 11. Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascalul Pascal. NEGRUZZI, S. I 246. • (Urmat de un infinitiv sau de o completivă) A învățat să cînte. ▭ Solul Chinei e bogat în minereuri și tinerii tehnicieni chinezi trebuie să învețe a le exploata. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 6/5. Am învățat a călări pe deșelate. SADOVEANU, O. I 503. • absolut Te-am întîlnit în parc mai de curînd, Cu alți studenți pe-o bancă învățînd. despre BOTEZ, forme S. 11. Gheorghe se ducea să învețe pe sub copaci, în grădină. VLAHUȚĂ, O. A. I 118. Nicu Bălcescu avea o mare dorință de a învăța. GHICA, S. A. 141. • reflexiv Să mă-nvăț și eu a scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 26. 2. (Cu un al doilea complement, indicînd persoana instruită) A transmite (cuiva) un sistem de cunoștințe și deprinderi într-un domeniu oarecare. vezi instrui. Se silea din răsputeri să învețe pe Briceag un cîntec nou. REBREANU, I. 21. Să-i dai un băiet să-l învețe cojocăria. CREANGĂ, P. 31. Îl hrănesc, îl îmbracă și îl învață carte. GOLESCU, Î. 56. Dascăle prea învățate, Cel ce-nveți școlarii carte. TEODORESCU, P. P. 254. 3. A deprinde, a obișnui, a deda (pe cineva cu ceva), a face (pe cineva) să se deprindă cu ceva, să-i vină gustul de a face ceva. Tu m-ai învățat să cînt Din copilărie. IOSIF, P. 54. • (Poetic) Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frînge Și de durerea altor inimi Învață-mă, stăpîne-a plînge. GOGA, P. 6. • Expresia: (Mai ales în amenințări) A învăța (pe cineva) minte = a pedepsi (pe cineva) pentru a-l face să nu mai repete o greșeală, a da (cuiva) o pedeapsă exemplară. Fă-mi loc să-l învăț eu minte! DUMITRIU, N. 60. (Eliptic) Scoboară-te jos, tîlharule, că te-oi învăța eu! CREANGĂ, O. A. 57. A învăța (sau, reflexiv, a se învăța) minte = a (se) cuminți. Te-i învăța tu minte de altă dată. CREANGĂ, P. 146. Gură, tu, învață minte, nu mă spune nimănui! EMINESCU, O. I 80. • reflexiv Binele te-nvaț-a-l face Ca albina mierea ei. VLAHUȚĂ, O. A. 27. Se învățase și el... a le alege așa, de pe deasupra. CREANGĂ, P. 167. Cu nărav te-ai învățat! TEODORESCU, P. P. 152. • reflexiv pasiv Calul bătrîn nu se învață în ham. ♦ A sfătui, a povățui (pe cineva) să facă ceva (arătîndu-i cum să procedeze). Făcu precum o învăță calul. ISPIRESCU, L. 18. Ce să faci? Să te învăț eu: boii tăi sînt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc. CREANGĂ, P. 39. Tomșa! el te-a învățat a vorbi cu atîta dîrzie? NEGRUZZI, S. I 139. 4. A trage o învățătură, a căpăta experiență. Am învățat din întîmplarea asta că dușmanul se folosește de toate mijloacele. CAMILAR, TEM. 101. • absolut Pentru comuniști este lege a învăța din experiența maselor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. Noi, scriitorii, învățăm de la scriitorii sovietici, care au în urma lor o experiență de peste treizeci de ani. STANCU, U.R.S.S. 153. • reflexiv Cît are omul în lume viață Tot mereu învață și nu se învață. PANN, P. vezi I 13. Să se-nvețe maicele Cum să-și deie fetele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 172. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚA: ÎNVĂȚA verb 1. a se instrui, a studia, (învechit și regional) a se pricopsi. (invata în permanență.) 2. a studia, (învechit) a pedepsi, a ștudirui, (grecism învechit) a spudaxi. (invata istoria; invata la geografie.) 3. a citi, a studia. (A invata cursul de la un capăt la altul.) 4. a se pregăti, a se prepara, a studia. (A invata serios pentru examene.) 5. a asimila, a-și însuși. (A invata întreaga materie.) 6. a memora, a memoriza, a repeta, (regional) a proba. (A invata o poezie.) 7. a instrui, (rar) a școli, (învechit) a certa, a mustrui, a muștrului, a pedepsi. (A invata elevii.) 8. a (se) iniția, a (se) instrui. (A invata pe cineva într-o disciplină.) 9. a deprinde, a-și însuși, a prinde. (Nu e meșteșug pe care să nu-l poată invata.) 10. a îndruma, a povățui, a sfătui, (livresc) a consilia, (învechit) a mîngîia. (L-a invata ce să facă.) 11. a dăscăli, a îndruma, a povățui, a sfătui. (I-a invata multă verb reflexiv:eme.) 12. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda. a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) obișnui, (regional) a (se) hîrsi. (S-a invata cu noile condiții de viață.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚA: ÎNVĂȚÁ verb vezi comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, ordona, porunci, stabili, statornici. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru învăța: învăța verb vezi COMANDA. DECIDE. DISPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. ORDONA. PORUNCI. STABILI. STATORNICI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învăța: învățá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu învăț, persoana a treia singular: el / ea și plural înváță, perfectul simplu persoana întâi singular: eu învățái Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învăța: învățá (a invata) verb, indicativ prezent 3 înváță Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A învăța: A (se) învăța ≠ a (se) dezvăța Forme diferite ale cuvantului a invata: a invatase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INVATA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A învăța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a învăța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A învăța în permanență. A învăța istoria; a învăța la geografie. A a învăța cursul de la un capăt la altul. A a învăța serios pentru examene. A a învăța întreaga materie. A a învăța o poezie. A a învăța elevii. A a învăța pe cineva într-o disciplină. Nu e meșteșug pe care să nu-l poată a învăța. L-a a învăța ce să facă. I-a a învăța multă verb reflexiv:eme. S-a a învăța cu noile condiții de viață. A învăța istoria; a învăța la geografie. A a învăța cursul de la un capăt la altul. A a învăța serios pentru examene. A a învăța pe cineva într-o disciplină. învățá a a învăța verb, indicativ prezent 3 înváță. |
GRAMATICA cuvântului A învăța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a învăța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A învăța poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învăţa? Vezi cuvântul învăţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învăţa?[ în-vă-ţa ] Se pare că cuvântul învăţa are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A învăța Inţelegi mai uşor cuvântul a învăța dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Mai ales în amenințări A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să nu mai repete o greșeală, a da cuiva o pedeapsă exemplară A învăța sau, reflexiv, a se învăța minte = a se cuminți |
La plural verbul învăța se conjugă: ei ele înváță