 | as |
|
| întuneca [ în-tu-ne-ca ] VEZI SINONIME PENTRU întuneca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a intuneca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a intuneca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întuneca (forma la infinitiv) A întuneca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTUNECA: ÎNTUNECÁ, întúnec, verb I. 1. reflexiv (Despre soare sau lună) A-și pierde strălucirea, a nu mai răspîndi lumină. Și cum o privea sultanul, ea [luna] se-ntunecă... dispare. EMINESCU, O. I 142. Soarele se-ntuneca, Sus la domnul se urca, Domnului se închina. ALECSANDRI, P. P. 27. • (Despre locuri luminate de soare sau de lună) Deasupra satului, văzduhul se-ntuneca grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503. Cerul de vară se întuneca de fumul gros al fabricilor. DUNĂREANU, N. 19. Încă o clipă și cerul se întunecă și munții luară forme fantastice. ALECSANDRI, O. P. 157. ♦ reflexiv impersonal A se însera, a se face seară, noapte. Acum se întunecase devreme. DUMITRIU, N. 107. Cînd începea să se întunece, nu-i mai lipsea decît o încheiere de efect. REBREANU, R. I 243. Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? EMINESCU, O. I 49. 2. tranzitiv A lipsi de lumină, a face obscur, întunecos. Asudînd printre snopii trîntiți la pămînt Și îngrijorați de norii ce întunecă apusul, Nu vă mai gîndiți la zilele frumoase Cînd rătăceam cu undița pe vale. BENIUC, vezi 24. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi. EMINESCU, O. I 128. Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceriu-ntuneca. ALECSANDRI, P. P. 189. • (În basme) De pe munte falnic sare, Aripi negre întinzînd Și cu ele-ntunecînd Șepte codri mari, cărunți. ALECSANDRI, P. II 35. • figurat Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii. EMINESCU, O. I 146. Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni. id. ib. 148. ♦ (Cu complementul «vederea») A împiedica vederea (interpunîndu-se între ochí și obiecte). Ca o pînză rară, ce întuneca vederea, roiau țînțarii. DUMITRIU, N. 235. • figurat Cu umbre care nu sînt v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți. EMINESCU, O. I 59. 3. tranzitiv figurat (Complementul este un abstract) A slăbi intensitatea, a înăbuși. Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și, gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130. • reflexiv Deodată bunăvoia se întunecă. C. PETRESCU, C. vezi 115. De măgulirile lingușiei dreptul simț se întunecă. NEGRUZZI, S. I 314. ♦ reflexiv (Despre minte) A-și pierde ascuțimea, agerimea, a deveni mai greoi. (tranzitiv) Vuietul infernal care se ridică din torentul mulțimii te amețește întunecîndu-ți mintea. BART, S. M. 40. ♦ reflexiv A îmbâtrîni, a se apropia de moarte. Nu s-a găsi nimene să ne spuie cum s-au petrecut toate! A trecut atîta verb reflexiv:eme și noi tot ne întunecăm, fără a ști. SADOVEANU, N. P. 9. Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor verb reflexiv:emuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! EMINESCU, O. I 201. 4. reflexiv (Despre culori; prin extensie despre obiecte colorate) A se face mai închis (la culoare). Albul picturii se mai întunecase. ♦ figurat (Despre fața oamenilor, prin extensie despre oameni) A se posomorî, a se încrunta, a se supăra; a se întrista. Pătru se întunecase la față. DUMITRIU, vezi L. 40. Iuga observă cum i se întunecă mereu fața. REBREANU, R. I 256. Mult la față te-ai schimbat Și mi te-ai întunecat! ALECSANDRI, P. P. 216. ♦ tranzitiv figurat (Cu complementul «viața» sau «zilele») A amărî, a întrista. Copilă hăi! Florin nu-i de tine; nu-ți întuneca zilele cu dînsu. ALECSANDRI, T. 906. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTUNECA: ÎNTUNECA verb 1. a amurgi, a (se) însera, a scăpăta, (popular) a (se) înmurgi, (învechit și regional) a murgi. (S-a intuneca peste cîmpii.) 2. a (se) înnopta, (învechit și regional) a (se) întunerici. (E tîrziu, s-a intuneca.) 3. (învechit) a se îmbezna. (Un astru care se intuneca.) 4. a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a intuneca.) 5. a se închide. (Culoarea s-a intuneca.) 6. a se încrunta, a se mohorî, a se posomori. (Ce te-ai intuneca așa?) 7.* (figurat) a eclipsa, a umbri. (I-a intuneca pe toți cu verva sa.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNTUNECA: ÎNTUNECÁ verb vezi întrista, mâhni, orbi, posomorî, tulbura. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru întuneca: întuneca verb vezi ÎNTRISTA. MÎHNI. ORBI. POSOMORÎ. TULBURA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A întuneca: A (se) întuneca ≠ a (se) însenina, a (se) lumina Forme diferite ale cuvantului a intuneca: a intunecase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întuneca: întunecá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea întúnecă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întuneca: întunecá (a intuneca) verb, indicativ prezent 3 întúnecă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INTUNECA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întuneca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întuneca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a întuneca peste cîmpii. E tîrziu, s-a întuneca. Un astru care se întuneca. Cerul s-a întuneca. Culoarea s-a întuneca. Ce te-ai întuneca așa? 7. I-a întuneca pe toți cu verva sa. Un astru care se întuneca. I-a întuneca pe toți cu verva sa. întunecá a întuneca verb, indicativ prezent 3 întúnecă. |
GRAMATICA cuvântului întuneca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întuneca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întuneca poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE întuneca? Vezi cuvântul întuneca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întuneca?[ în-tu-ne-ca ] Se pare că cuvântul întuneca are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întuneca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: împotrivă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
