 | as |
|
| Intriga [ in-tri-ga ] VEZI SINONIME PENTRU intriga PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a intriga intrig în mai multe dicționareDefinițiile pentru a intriga intrig din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a intriga (forma la infinitiv) A intriga conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTRIGA: INTRIGÁ, intríg și intrighez, verb I. 1. tranzitiv A deștepta curiozitatea, suspiciunea cuiva punîndu-l pe gînduri, a da de gîndit, a trezi interesul. Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595. 2. intranzitiv (Învechit) A face intrigi, a umbla cu intrigi; a unelti, a complota. Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71. [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. id. ib. 185. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTRIGĂ: ÍNTRIGĂ, intrigi, substantiv feminin 1. (Adesea construit cu verbele «a face», «a băga», «a umbla cu» etc.) Uneltire, acțiune ascunsă dusă prin mijloace necinstite pentru realizarea unui scop sau a unei cauze nedrepte sau pentru zădărnicirea unui lucru; cabală (2). vezi verb reflexiv:ajbă, zîzanie. Umbla cu vorbe și cu intrigi proaste. SADOVEANU, B. 280. Nu te amesteca în intrigi. NEGRUZZI, S. I 249. 2. Totalitatea incidentelor care dezvoltă acțiunea unei piese de teatru sau a unei opere epice. Intriga se încurcă așa de rău, încît autorul nici nu îndrăznește s-o descurce de pe scenă, ci între culise. GHEREA, ST. Hristos I 364. Aceste două opere ale lui Filimon nu sînt niște romanțuri, în cari să se desfășure peripețiile unei intrigi. GHICA, S. A. 80. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRIGĂ: INTRIGĂ s. 1. mașinație, uneltire, (livresc) cabală, (învechit și regional) marghiolie, (Muntenia și Olt.) școală, (Bucovina și Transilvania) șcort, (învechit) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (familial) tertip, (figurat) manevră, manoperă, urzeală, (figurat rar) mreajă, rețea, tramă, țesătură, (familial figurat) mîncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de intrigai.) 2. complot, conjurație, conspirație, mașinație, uneltire, (livresc) cabală, (învechit și popular) meșteșug, meșteșugire,(învechit) măiestrie, (figurat) lucrătură, urzeală. (O intriga de curte.) 3. acțiune, afabulație, fabulație, subiect, (livresc) tramă, (rar) fabulă, (figurat) țesătură. (intriga unui roman.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru intrigă: intrígă (íntrigi), substantiv feminin – 1. Uneltire. – 2. Schemă care reprezintă subiectul unei opere literare. – Variante (popular) intrică. Mr. intrigă. în franceză intrigue; variantă, prin intermediul limba neogreacă ἴντριγϰα (Graur, BL, VI, 154), conform limba bulgară intriga. – derivat intriga, verb (a face intrigi); intrigant, substantiv feminin, din limba franceza Forme diferite ale cuvantului intriga: íntrigi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRIGĂ: ÍNTRIGĂ substantiv feminin 1. Uneltire (secretă) care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ♦ verb reflexiv:ajbă, zâzanie. 2. Parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. [< limba franceza intrigue]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru intrigă: *íntrigă forme, plural ĭ (limba neogreacă intrigka, limba franceza intrigue, despre italiana intrigo, substantiv verbal despre intrigare, a intriga; spaniolă pg. intriga, intrigă. vezi stric). Uneltirĭ ascunse ca să reușească orĭ să cadă o afacere. Incidentele care formează nodu uneĭ pĭese teatrale. – Maĭ bine -ígă. vezi sforărie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRIGĂ: ÍNTRIGĂ substantiv feminin 1. uneltire care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. • verb reflexiv:ajbă. 2. parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. (< limba franceza intrigue) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRIGĂ: ÍNTRIGĂ intrigagi forme 1) Acțiune reprobabilă, întreprinsă pe ascuns pentru a stârni verb reflexiv:ajba sau a zădărnici ceva; uneltire. 2) Ansamblu de evenimente și conflicte principale care constituie subiectul unei lucrări artistice. /<fr. intrigue, germana Intrige Forme diferite ale cuvantului intriga: intrigagi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTRIGA: INTRIGÁ, intríg, verb I. 1. tranzitiv (La persoană 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. intranzitiv (învechit) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din limba franceza intriguer, italiana intrigare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTRIGA: INTRIGÁ, intríg, verb I. 1. tranzitiv (La persoană 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. intranzitiv (învechit) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din limba franceza intriguer, italiana intrigare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTRIGĂ: ÍNTRIGĂ, intrigi, substantiv feminin 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din limba franceza intrigue. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTRIGĂ: ÍNTRIGĂ, intrigi, substantiv feminin 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din limba franceza intrigue. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRIGA: INTRIGA verb a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livresc) a (se) impacienta, (regional) a (se) îngrija, (învechit) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl intriga întîrzierea lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A INTRIGA intrig 1.: A INTRIGÁ intríg 1. tranzitiv A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranzitiv A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; silabe in-tri-] /<fr. intriguer, latina intrigare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRIGA: INTRIGÁ verb I. 1. trecut A neliniști, a stârni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intríg și -ghez. / < limba franceza intriguer, conform latina intricare – a încurca]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRIGA: INTRIGÁ verb I. trecut a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< limba franceza intriguer, italiana intrigare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru intrigă: intrigă forme 1. uneltiri ascunse pentru a face să reușească sau să cază o afacere; 2. incidente cari formează nodul unei piese de teatru. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRIGĂ: INTRIGĂ iudalâc, îmbârligătură, lucrătură, panglicărie, strâmbă, șulfărie. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intriga: intrigá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu intríg, persoana a treia singular: el / ea intrígă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru INTRIGA: INTRIGÁ verb vezi complota, conjura, conspira, unelti. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intrigă: íntrigă substantiv feminin, genitiv dativ articulat íntrigii; plural íntrigi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru intriga: intriga verb vezi COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intrigă: íntrigă substantiv feminin, genitiv dativ articulat íntrigii; plural íntrigi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intriga: intrigá (a intriga) verb, indicativ prezent 3 intrígă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru INTRIGA: INTRIGÁ verb vezi îngrijora. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INTRIGA INTRIG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INTRIGA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului intriga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Umblă cu tot felul de intrigai. O intriga de curte. Intriga unui roman. Umblă cu tot felul de intrigai. ÍNTRIGĂ intrigagi forme 1 Acțiune reprobabilă, întreprinsă pe ascuns pentru a stârni verb reflexiv:ajba sau a zădărnici ceva; uneltire. Îl intriga întîrzierea lui. Intrigá a intriga verb, indicativ prezent 3 intrígă. |
GRAMATICA cuvântului INTRIGA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului intriga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INTRIGA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE intriga? Vezi cuvântul intriga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intriga?[ in-tri-ga ] Se pare că cuvântul intriga are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INTRIGA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a lua apărarea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul intrigă are forma: íntrigi
