 | as |
|
| întrece [ în-tre-ce ] VEZI SINONIME PENTRU întrece PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a intrece masura în mai multe dicționareDefinițiile pentru a intrece masura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întrece (forma la infinitiv) A întrece conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTRECE: ÎNTRECE verb 1. a depăși, a devansa. (L-a intrece în mers.) 2. a depăși, a trece. (Greutatea pachetului intrece 10 kg.) 3. a covîrși, a depăși. (Iubirea intrece toate celelalte sentimente.) 4. a depăși, (figurat) a eclipsa. (Îl intrece prin însușiri.) 5. a bate, a birui, a înfrînge, a învinge, (popular) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (învechit și regional) a supune, (învechit) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (I-a intrece pe dușmani.) 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A intrece la puncte pe adversar.) 7. a depăși, (popular) a lăsa. (Și-a intrece toți partenerii.) 8. a depăși. (Aceste sarcini intrece puterile lui.) 9. a se bate, a se lupta, a se măsura. (Hai să ne intrece în luptă dreaptă.) 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (popular) a se prinde. (Cine se intrece cu mine?) 11. a se confrunta, a se înfrunta, a se întîlni. (Echipele se intrece mîine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTRECE: ÎNTRÉCE, întréc, verb III. tranzitiv 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ reflexiv recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. • Locuţiune adverbiala Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; prin extensie a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi • Locuţiune adverbiala (popular) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. • Expresia: (reflexiv) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTRECE: ÎNTRÉCE, întréc, verb III. tranzitiv 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ reflexiv recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. • Locuţiune adverbiala Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; prin extensie a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi • Locuţiune adverbiala (popular) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. • Expresia: (reflexiv) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întrece: întrece vezi 1. a trece înaintea altora, a-i învinge; 2. a rivaliza, a concura; 3. figurat a trece peste marginile permise, a deveni insolent: te cam întreci. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru întrece: întréce, întrec, verb reflexiv – A depăși măsura, a fi obraznic, a fi necuviincios. – Din în- + trece (< latina traicere) (Scriban, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întrece: întréce (a intrece) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întréc, persoana întâi plural: noi întrécem; conjunctiv prezent 3 să întreácă; participiu întrecút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întrece: întréce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întréc; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural întreácă; participiu întrecút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a întrece măsura: a întrece măsura expresie vezi a se întrece cu gluma. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INTRECE MASURA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a întrece măsura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a întrece măsura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a a întrece măsura în mers. Greutatea pachetului a întrece măsura 10 kg. Iubirea a întrece măsura toate celelalte sentimente. Îl a întrece măsura prin însușiri. I-a a întrece măsura pe dușmani. A a întrece măsura la puncte pe adversar. Și-a a întrece măsura toți partenerii. Aceste sarcini a întrece măsura puterile lui. Hai să ne a întrece măsura în luptă dreaptă. Cine se a întrece măsura cu mine? 11. Echipele se a întrece măsura mîine. Greutatea pachetului a întrece măsura 10 kg. Iubirea a întrece măsura toate celelalte sentimente. Îl a întrece măsura prin inteligență. A a întrece măsura la puncte pe adversar. Și-a a întrece măsura toți partenerii. Aceste sarcini a întrece măsura puterile lui. Cine se a întrece măsura cu mine? 11. întréce a a întrece măsura verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întréc, persoana întâi plural: noi întrécem; conjunctiv prezent 3 să întreácă; participiu întrecút. |
GRAMATICA cuvântului a întrece măsura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a întrece măsura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a întrece măsura poate fi: verb, adverb |
CUM DESPART ÎN SILABE întrece? Vezi cuvântul întrece desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întrece?[ în-tre-ce ] Se pare că cuvântul întrece are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a întrece măsura Inţelegi mai uşor cuvântul a întrece măsura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care A trece peste o anumită limită; prin extensie a fi sau a avea mai mult decât trebuie, a prisosi Locuţiune adverbiala popular De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos reflexiv A se întrece cu gluma sau cu șaga, rar, cu vorba = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera Locuţiune adverbiala Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care A trece peste o anumită limită; prin extensie a fi sau a avea mai mult decât trebuie, a prisosi Locuţiune adverbiala popular De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos reflexiv A se întrece cu gluma sau cu șaga, rar, cu vorba = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera |