 | as |
|
| întrece [ în-tre-ce ] VEZI SINONIME PENTRU întrece PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a intrece intrec în mai multe dicționareDefinițiile pentru a intrece intrec din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întrece (forma la infinitiv) A întrece conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTRECE: ÎNTRECE verb 1. a depăși, a devansa. (L-a intrece în mers.) 2. a depăși, a trece. (Greutatea pachetului intrece 10 kg.) 3. a covîrși, a depăși. (Iubirea intrece toate celelalte sentimente.) 4. a depăși, (figurat) a eclipsa. (Îl intrece prin însușiri.) 5. a bate, a birui, a înfrînge, a învinge, (popular) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (învechit și regional) a supune, (învechit) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (I-a intrece pe dușmani.) 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A intrece la puncte pe adversar.) 7. a depăși, (popular) a lăsa. (Și-a intrece toți partenerii.) 8. a depăși. (Aceste sarcini intrece puterile lui.) 9. a se bate, a se lupta, a se măsura. (Hai să ne intrece în luptă dreaptă.) 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (popular) a se prinde. (Cine se intrece cu mine?) 11. a se confrunta, a se înfrunta, a se întîlni. (Echipele se intrece mîine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTRECE: ÎNTRÉCE, întréc, verb III. tranzitiv 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ reflexiv recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. • Locuţiune adverbiala Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; prin extensie a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi • Locuţiune adverbiala (popular) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. • Expresia: (reflexiv) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTRECE: ÎNTRÉCE, întréc, verb III. tranzitiv 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ reflexiv recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. • Locuţiune adverbiala Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; prin extensie a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi • Locuţiune adverbiala (popular) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. • Expresia: (reflexiv) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNTRECE întrec: A ÎNTRÉCE întréc tranzitiv A lăsa în urmă; a depăși; a dovedi; a devansa. a intrece intrec la fugă. a intrece intrec în vitejie. • a intrece intrec așteptările (cuiva) a se dovedi mai presus decât s-a așteptat (cineva). /în + a trece Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întrece: întrece vezi 1. a trece înaintea altora, a-i învinge; 2. a rivaliza, a concura; 3. figurat a trece peste marginile permise, a deveni insolent: te cam întreci. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru întrece: întréce, întrec, verb reflexiv – A depăși măsura, a fi obraznic, a fi necuviincios. – Din în- + trece (< latina traicere) (Scriban, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întrece: întréce (a intrece) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întréc, persoana întâi plural: noi întrécem; conjunctiv prezent 3 să întreácă; participiu întrecút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întrece: întréce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întréc; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural întreácă; participiu întrecút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INTRECE INTREC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întrece Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întrece dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a întrece în mers. Greutatea pachetului întrece 10 kg. Iubirea întrece toate celelalte sentimente. Îl întrece prin însușiri. I-a întrece pe dușmani. A întrece la puncte pe adversar. Și-a întrece toți partenerii. Aceste sarcini întrece puterile lui. Hai să ne întrece în luptă dreaptă. Cine se întrece cu mine? 11. Echipele se întrece mîine. Greutatea pachetului întrece 10 kg. Iubirea întrece toate celelalte sentimente. Îl întrece prin inteligență. A întrece la puncte pe adversar. Și-a întrece toți partenerii. Aceste sarcini întrece puterile lui. Cine se întrece cu mine? 11. întrece la fugă. întrece în vitejie. • întrece așteptările cuiva a se dovedi mai presus decât s-a așteptat cineva. întréce a întrece verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întréc, persoana întâi plural: noi întrécem; conjunctiv prezent 3 să întreácă; participiu întrecút. |
GRAMATICA cuvântului întrece? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întrece. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întrece poate fi: verb, adverb |
CUM DESPART ÎN SILABE întrece? Vezi cuvântul întrece desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întrece?[ în-tre-ce ] Se pare că cuvântul întrece are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL întrece Inţelegi mai uşor cuvântul întrece dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care A trece peste o anumită limită; prin extensie a fi sau a avea mai mult decât trebuie, a prisosi Locuţiune adverbiala popular De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos reflexiv A se întrece cu gluma sau cu șaga, rar, cu vorba = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera Locuţiune adverbiala Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care A trece peste o anumită limită; prin extensie a fi sau a avea mai mult decât trebuie, a prisosi Locuţiune adverbiala popular De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos reflexiv A se întrece cu gluma sau cu șaga, rar, cu vorba = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întrece |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular vărsat mic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
