 | as |
|
| întovărăşi [ în-to-vă-ră-şi ] VEZI SINONIME PENTRU întovărăşi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a intovarasi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a intovarasi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întovărăși (forma la infinitiv) A întovărăși conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTOVĂRĂȘI: ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, verb IV. 1. tranzitiv A însoți, a fi tovarăș de drum cu cineva, a merge pe același drum cu cineva. verb reflexiv:eo două bătrîne mă întovărășesc pînă acolo. CAMIL PETRESCU, U. N. 293. Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina. REBREANU, R. I 230. Să ne dați voie a vă întovărăși pînă acolo. ALECSANDRI, T. I 145. • figurat Șoseaua ce vine de la Cîrlibaba, întovărășind Someșul cînd în dreapta, cînd în stînga. REBREANU, I. 9. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc cu necesitate în același timp cu altceva; a însoți. Turburările cari au întovărășit moartea împăratului Alexandru... înlătura pentru moment temerile unui război. GHICA, S. 129. 2. reflexiv A-și lua (pe cineva) ca tovarăș, a face tovărășie cu cineva; a se lega, a se alia. V-ați întovărășit cu feciorul Nataliei. CAMILAR, N. II 386. Cu acești voinici se întovărăși și un... pui de romîn. ISPIRESCU, L. 200. Nu te întovărăși cu omul becisnic. NEGRUZZI, S. I 248. 3. reflexiv reciproc. A forma o întovărășire agricolă. Foloasele mari pe care mii și zeci de mii de țărani le-au avut de pe urma faptului că s-au întovărășit și că și-au lucrat pămîntul în comun... sînt un puternic îndemn pentru sute de mii de țărani muncitori de a forma întovărășiri. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2376. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTOVĂRĂȘI: ÎNTOVĂRĂȘI verb 1. a acompania, a conduce, a duce, a însoți, a petrece, (regional) a întroloca. (L-a intovarasi pînă la poartă.) 2. a însoți, a urma. (Te intovarasi oriunde vei pleca.) 3. a se asocia, a se grupa, a se însoți, a se uni, (învechit și popular) a se prinde, (regional) a se ortăci, (Moldova și Transilvania) a se însîmbra, (prin Transilvania) a se soți, (învechit) a intra. (Vino să te intovarasi cu mine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTOVĂRĂȘI: ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, verb IV. 1. tranzitiv A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. reflexiv recipr. A se împrieteni. 3. reflexiv recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTOVĂRĂȘI: ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, verb IV. 1. tranzitiv A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. reflexiv recipr. A se împrieteni. 3. reflexiv recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNTOVĂRĂȘI: A ÎNTOVĂRĂȘÍ a intovarasiésc tranzitiv 1) A urma în calitate de tovarăș; a însoți; a acompania; a conduce. 2) A face să se întovărășească. /în + tovarăș Forme diferite ale cuvantului a intovarasi: a intovarasiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întovărăși: întovărășí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întovărășésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întovărășeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural întovărășeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întovărăși: întovărășí (a intovarasi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întovărășésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întovărășeá; conjunctiv prezent 3 să întovărășeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |