 | as |
|
| înteţi [ în-te-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU înteţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a inteti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a inteti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înteți (forma la infinitiv) A înteți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTEȚI: ÎNTEȚÍ, întețesc, verb IV. 1. reflexiv (Subiectul este o acțiune sau un fenomen) A deveni mai mare, mai puternic, mai intens, mai violent, a crește tot mai mult (în intensitate); a se intensifica. Un freamăt adînc... se-ntețește Și crește cu huiet. DEȘLIU, G. 13. Mersul cavaleriilor se întețea. CAMILAR, N. I 215. Afară ploaia s-a întețit. SADOVEANU, N. P. 250. Tunetele se întețesc și peste cîteva minute un adevărat potop s-abate vijelios asupra noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 412. • tranzitiv S-apucă-ndată, alte crengi uscate taie, Întețesc para zicîndu-și: luminează cele plaie Zarea de l-al nostru foc. NEGRUZZI, S. II 86. 2. tranzitiv (Subiectul este un sentiment, o senzație etc.) A cuprinde, a apuca cu putere; a stăpîni. Jupîneasă crîșmăriță, m-a-ntețit un pui de sete. TOMA, C. vezi 499. Timpul nașterii sosi... o întețiră durerile. RETEGANUL, P. II 29. De ce mergea, d-aia o întețea urîtul. ISPIRESCU, U. 95. 3. tranzitiv A obosi cu insistențe repetate, a stărui pe lîngă cineva; a hărțui. Dacă văzu împăratul că-l întețesc fetele cu rugăciunile, zise... ISPIRESCU, L. 12. ♦ A ataca cu putere. Iar cînd îl întețea verb reflexiv:ăjmașul, calul se urca ca fulgend în sus. ISPIRESCU, L. 170. 4. reflexiv A se întărîta, a se aprinde. Primăvara [dropioii] se întețesc în lupte amoroase. ODOBESCU, S. III 14. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru înteți: întețí (întețésc, întețít), verb – 1. A face mai puternic, mai intens. – 2. A grăbi, a accelera. – 3. A mări, a spori. – 4. A incita, a stimula. – Variante înteța. Origine necunoscută. După Pușcariu, latina ti, 42, din latina incitāre, prin intermediul unei disimilări *înceți › înteți; însă Pușcariu 882 consideră etimonul necunoscut; DAR respinge legătura unei legături cu intensus, avînd în vedere dificultățile formale. derivat de la *attῑtĭāre, cu schimbare de prefix (Weigang, Jb, XIX, 136; REW 769), nu este mai sigură. Scriban identifică acest verb cu întiști, verb (învechit, a împinge, a urmări) din limba slavă (veche) tistati. Forme diferite ale cuvantului inteti: întețésc intetiî Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTEȚI: ÎNTEȚI verb 1. a ațîța, a înviora, (rar) a scotoci, (popular) a zădărî. (inteti focul.) 2. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a inteti.) 3. a-și iuți. (Își inteti fuga.) 4. a crește, a se îndîrji, a spori, (figurat) a se ascuți. (Lupta s-a inteti în intensitate.) 5. a se îndîrji, a se înverșuna. (Disputa s-a inteti.) 6. a (se) intensifica, (figurat) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Confruntarea dintre ei s-a inteti.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTEȚI: ÎNTEȚÍ, întețesc, verb IV. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge1. 2. tranzitiv (popular) A cuprinde cu violență, cu frecvență crescută. 3. tranzitiv A sâcâi cu insistențe repetate. – latina *intitiare (< titio). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTEȚI: ÎNTEȚÍ, întețesc, verb IV. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge1. 2. tranzitiv (popular) A cuprinde cu violență, cu frecvență crescută. 3. tranzitiv A sâcâi cu insistențe repetate. – latina *intitiare (< titio). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNTEȚI: A ÎNTEȚÍ a intetiésc tranzitiv 1) A face să se întețească. 2) A deranja din ce în ce mai des; a nu slăbi. a inteti pe cineva cu vizitele. 3) rar A ataca energic. a inteti dușmanul din toate părțile. 4) figurat (despre sentimente, senzații) A cuprinde cu putere. /<lat. intitiare Forme diferite ale cuvantului a inteti: a intetiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înteți: întețí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întețésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întețeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural întețeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înteți: întețí (a inteti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întețésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întețeá; conjunctiv prezent 3 să întețeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A înteți: A (se) înteți ≠ a (se) liniști, a (se) micșora, a slăbi, a (se) tempera Forme diferite ale cuvantului a inteti: a intetise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INTETI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A înteți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a înteți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A înteți focul. Viteza vîntului s-a a înteți. Își a înteți fuga. Lupta s-a a înteți în intensitate. Disputa s-a a înteți. Confruntarea dintre ei s-a a înteți. A ÎNTEȚÍ a întețiésc tranzitiv 1 A face să se întețească. A înteți pe cineva cu vizitele. A înteți dușmanul din toate părțile. Disputa s-a a înteți. Confruntarea dintre ei s-a a înteți. întețí a a înteți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întețésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întețeá; conjunctiv prezent 3 să întețeáscă. |
GRAMATICA cuvântului A înteți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a înteți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A înteți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE înteţi? Vezi cuvântul înteţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înteţi?[ în-te-ţi ] Se pare că cuvântul înteţi are trei silabe |