 | as |
|
| Interpune [ in-ter-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU interpune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a interpune interpun în mai multe dicționareDefinițiile pentru a interpune interpun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a interpune (forma la infinitiv) A interpune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTERPUNE: INTERPÚNE, interpún, verb III. reflexiv 1. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. Mi-am dat seama... că interpunîndu-mă între patron și muncitori, ca om al patronului, trădam cauza muncitorească. DEMETRIUS, C. 51. 2. A se amesteca în relațiile dintre două persoane. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTERPUNE: INTERPÚNE, interpún, verb III. reflexiv A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ tranzitiv A pune ceva între... – Din latina interponere (după pune). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTERPUNE: INTERPÚNE, interpún, verb III. reflexiv A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ tranzitiv A pune ceva între... – Din latina interponere (după pune). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERPUNE: INTERPÚNE verb III. 1. trecut, reflexiv A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. reflexiv A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / conform latina interpono, limba franceza interposer, după pune]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERPUNE: INTERPÚNE verb I. trecut, reflexiv a (se) pune între..., a (se) intercala. II. reflexiv a mijloci. • a se amesteca în raporturile dintre două persoane. (după latina interponere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru interpune: interpúne (a interpune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele interpún, persoana a doua singular: tu interpúi, persoana întâi plural: noi interpúnem; conjunctiv prezent 3 să interpúnă; gerunziu interpunấnd; participiu interpús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru interpune: interpune vezi 1. a (se) pune între; 2. figurat a tace să intervie: a interpune autoritatea sa; 3. figurat a interveni ca mijlocitor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A INTERPUNE interpun: A INTERPÚNE interpún tranzitiv A pune între două lucruri sau ființe pentru a modifica mediul. /<lat. interponere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERPUNE: INTERPUNE verb a intermedia, a media, a mijloci, (rar) a negocia. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru interpune: interpúne verb pune Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INTERPUNE INTERPUN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL interpune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului interpune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Interpúne a interpune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele interpún, persoana a doua singular: tu interpúi, persoana întâi plural: noi interpúnem; conjunctiv prezent 3 să interpúnă; gerunziu interpunấnd; participiu interpús. |
GRAMATICA cuvântului interpune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului interpune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul interpune poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE interpune? Vezi cuvântul interpune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul interpune?[ in-ter-pu-ne ] Se pare că cuvântul interpune are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL interpune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da din cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
