 | as |
|
| înţărca [ în-ţăr-ca ] VEZI SINONIME PENTRU înţărca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a intarca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a intarca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înțărca (forma la infinitiv) A înțărca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNȚĂRCA: ÎNȚĂRCÁ, înțárc, verb I. 1. tranzitiv (Cu privire la copii sau la puii de mamifere) A opri definitiv de a mai suge lapte, a dezvăța de supt. Ar fi bine să lași copilul aci barem pănă-l va-nțărca împărăteasa. RETEGANUL. P. I 32. • reflexiv pasiv Astăzi se înțarcă mieii și oile se bagă în lapte. EMINESCU, N. 142. După maximum trei luni, [mieii] se înțarcă și de aici încolo se numesc cîrlani. ȘEZ. VII 192. • Expresia: Unde și-a înțărcat dracul copiii vezi drac. A fi înțărcat de dracu (sau de Scaraoțchi), se spune despre un om foarte șiret. Mare hîtru mai ești!... Să juri că te-o înțărcat Scaraoțchi. ALECSANDRI, T. 242. 2. intranzitiv (Despre mamifere) A nu mai avea lapte, a pierde laptele. Vaca a înțărcat. • Expresia: (Popular și familiar) A înțărcat bălaia vezi bălai. 3. tranzitiv figurat (Familiar) A nu mai pune cuiva la dispoziție un lucru cu care a fost obișnuit; a dezobișnui, a dezvăța (pe cineva) de ceva. După un timp, coana Liza i-a oferit țaței Niculina numai cafea. Mai tîrziu a înțărcat-o cu totul. PAS, Z. I 85. • reflexiv pasiv Se va înțărca în școală de toate prostiile. VORNIC, P. 225. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNȚĂRCA: ÎNȚĂRCÁ, înțárc, verb I. 1. tranzitiv A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. • Expresia: L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. intranzitiv (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. tranzitiv figurat (familial) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNȚĂRCA: ÎNȚĂRCÁ, înțárc, verb I. 1. tranzitiv A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. • Expresia: L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. intranzitiv (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. tranzitiv figurat (familial) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru înțărca: înțărcá, înțărc, verb tranzitiv – 1. A întrerupe alăptatul natural. 2. A dezobișnui pe cineva de un nărav. – Din în- + țarc (Scriban, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înțărca: înțărcá (a intarca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înțárc, persoana a doua singular: tu înțárci, 3 înțárcă, persoana întâi plural: noi înțărcắm; conjunctiv prezent 3 să înțárce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înțărca: înțărcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înțárc, persoana a doua singular: tu înțárci, persoana a treia singular: el / ea și plural înțárcă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înțárce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înțărca: înțărca verb vezi DEBARASA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. DEZOBIȘNUI. DEZVĂȚA. LĂSA. SCĂPA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNȚĂRCA: ÎNȚĂRCÁ verb (învechit și regional) a întiri. (A intarca un copil.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȚĂRCA: ÎNȚĂRCA verb (învechit și regional) a întiri. (A intarca un copil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A înțărca: A înțărca ≠ a alăpta, a mulge Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INTARCA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A înțărca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a înțărca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înțărcá a a înțărca verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înțárc, persoana a doua singular: tu înțárci, 3 înțárcă, persoana întâi plural: noi înțărcắm; conjunctiv prezent 3 să înțárce. A a înțărca un copil. A a înțărca un copil. |
GRAMATICA cuvântului A înțărca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a înțărca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A înțărca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înţărca? Vezi cuvântul înţărca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înţărca?[ în-ţăr-ca ] Se pare că cuvântul înţărca are trei silabe |
La plural verbul înțărca se conjugă: ei ele înțárcă