|
însuşi [ în-su-şi ] VEZI SINONIME PENTRU însuşi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a insusi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a insusi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a însuși (forma la infinitiv) A însuși conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘI: ÎNSUȘÍ, însușesc, verb IV. reflexiv (Cu pronumele în dativ) 1. A pune stăpînire pe ceva, a deveni stăpîn al unui lucru, a lua în stăpînire, a-și apropria. • (Complementul este un abstract) [Turcii] își însușiră dreptul a numi și pre domni. NEGRUZZI, S. I 274. 2. A învăța temeinic, a asimila un număr de cunoștințe pentru a le folosi la nevoie. Cadrele care nu-și însușesc în mod creator teoria marxism-leninismului, care nu-și însușesc concepția științifică marxistă despre lume, riscă să se abată de la calea justă sau să degenereze în practicieni mărginiți. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 36. 3. (Cu privire la idei, păreri, planuri) A adopta, a face propriu. • Expresia: A-și însuși o critică = a găsi justă critica ce i se face și a ține seamă de ea. ♦ A da (ceva) drept al său. Ce-ngîmfat pedantul este cînd, vînînd descoperiri, Caută să-și însușească pe nedrept alte gîndiri. BELDICEANU, P. 120. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘI: ÎNSUȘI verb 1. a-și apropria, a-și atribui. (Își insusi ceva ce nu i se cuvine de drept.) 2. a fura, a sustrage, (familial) a șterpeli, (argotic) a furgăsi, a furlua. (A-și insusi un bun străin.) 3. a se atinge. (Și-a insusi banii statului.) 4. a adopta, a primi, (figurat) a îmbrățișa. (A-și insusi o nouă credință.) 5. a deprinde, a învăța, a prinde. (Nu e meșteșug pe care să nu-l poată insusi.) 6. a asimila, a învăța. (Și-a insusi întreaga materie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘI: ÎNSUȘÍ, însușesc, verb IV. tranzitiv 1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria. ♦ A-și aroga un drept. 2. A asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva. – Din pronume însuși, vezi însumi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNSUȘI: ÎNSUȘÍ, însușesc, verb IV. tranzitiv 1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria. ♦ A-și aroga un drept. 2. A asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva. – Din pronume însuși, vezi însumi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNSUȘI: A ÎNSUȘÍ a insusiésc tranzitiv 1) (bunuri străine sau care nu aparțin nimănui) A lua în stăpânire; a-și apropria. 2) (cunoștințe) A dobândi prin învățătură; a asimila. 3) (păreri, idei) A accepta considerând ca bun; a adopta. /Din însuși Forme diferite ale cuvantului a insusi: a insusiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru însuși: însușí3 (a-și insusi) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea își însușéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea își însușeá; conjunctiv prezent 3 să-și însușeáscă; gerunziu însușíndu-și Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru însuși: însușí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele însușésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea însușeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural însușeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru î́nsuși: î́nsuși1 adjectiv pr. m. (el, lui, pe el ínsusi); forme î́nsăși (ea, pe ea ínsusi), genitiv dativ î́nseși (a fetei ei ínsusi, ei ínsusi) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru î́nsuși: î́nsuși pr. m., adjectiv masculin, plural î́nșiși; forme singular î́nsăși, plural î́nseși/î́nsele Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru î́nsuși: î́nsuși2 (învechit) pr. m.; forme î́nsăși, genitiv dativ î́nseși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A însuși: A însuși ≠ a pierde Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INSUSI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A însuși Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a însuși dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Își a însuși ceva ce nu i se cuvine de drept. A-și a însuși un bun străin. Și-a a însuși banii statului. A-și a însuși o nouă credință. Nu e meșteșug pe care să nu-l poată a însuși. Și-a a însuși întreaga materie. A ÎNSUȘÍ a însușiésc tranzitiv 1 bunuri străine sau care nu aparțin nimănui A lua în stăpânire; a-și apropria. Și-a a însuși banii statului. Nu e meșteșug pe care să nu-l poată a însuși. însușí3 a-și a însuși verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea își însușéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea își însușeá; conjunctiv prezent 3 să-și însușeáscă; gerunziu însușíndu-și. El, lui, pe el a însuși; forme î́nsăși ea, pe ea a însuși, genitiv dativ î́nseși a fetei ei a însuși, ei a însuși. |
GRAMATICA cuvântului A însuși? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a însuși. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A însuși poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE însuşi? Vezi cuvântul însuşi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul însuşi?[ în-su-şi ] Se pare că cuvântul însuşi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A însuși Inţelegi mai uşor cuvântul a însuși dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și însuși o critică = a găsi justă critica ce i se face și a ține seamă de ea |