 | as |
|
| însura [ în-su-ra ] VEZI SINONIME PENTRU însura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a insura insor în mai multe dicționareDefinițiile pentru a insura insor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a însura (forma la infinitiv) A însura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNSURA: ÎNSURÁ, însór, verb I. reflexiv (Despre un bărbat) A lua în căsătorie o femeie; a se căsători. Se însurase cu o fată frumoasă și harnică. VLAHUȚĂ, O. A. 411. Făt-Frumos nu făcuse nuntă cînd s-a însurat. CREANGĂ, P. 102. Tatăl meu, văzîndu-se flăcău tomnatic, se însură cu jupîneasa Mărica. NEGRUZZI, S. I 246. Fă-mi cămașă de fuior, Că mi-i gîndu să mă-nsor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 365. • figurat Văd, gîndul tău se-nsoară Cu-a mea dorință. ALECSANDRI, T. II 88. • tranzitiv Să-l port cu vorbe că l-oi însura cu Măndica. ALECSANDRI, T. I 318. Matei Basarab... îl făcu postelnic mare și îl însură cu Ilinca. BĂLCESCU, O. I 98. • (Glumeț) Gînsacul, dorit de gîște, țipa cît îi lua gura... Lască te-nsor eu și pe tine acuși, măi buclucașule! CREANGĂ, P. 43. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru însura: însurá (însór, însurát), verb – A se căsători, a se lega prin căsătorie un bărbat cu o femeie. – Mr. nsor, megl. (a)nsor, (a)nsurari, istr. ănsor. latina uxorāri (Cipariu, Elemente, 72; Otto, limba română Forsch., VI, 427; Philippide, Principii, 108; Pușcariu 874; Candrea-Dens., 870; REW 9107; DAR), conform calabrez nzurare. Cuvînt comun (ALR, I, 251), indică numai din punctul de vedere al bărbatului căsătoria, conform mărita. – derivat însurător, adjectiv (de însurat); însurat, substantiv neutru (căsătorie); însurătoare, substantiv feminin (căsătorie); însurăciune, substantiv feminin (învechit, căsătorie); însurățel, substantiv masculin (persoană căsătorită de curînd); dessura, verb (rar, a divorța, a se despărți). Forme diferite ale cuvantului insura: însór însur Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSURA: ÎNSURA verb a (se) căsători, (învechit) a (se) desholtei. (S-a insura după efectuarea stagiului militar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru însura: însurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu însór, persoana a treia singular: el / ea și plural însoáră, perfectul simplu persoana întâi singular: eu însurái Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru însura: însurá (a insura) verb, indicativ prezent 1 însór, 3 însoáră, persoana întâi plural: noi însurắm Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNSURA însor: A ÎNSURÁ însór tranzitiv A face să se însoare. /<lat. inuxorare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNSURA: ÎNSURÁ verb vezi căputa, încăputa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru însura: însura verb vezi CĂPUTA. ÎNCĂPUTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INSURA INSOR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL însura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului însura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a însura după efectuarea stagiului militar. S-a însura după efectuarea stagiului militar. însurá a însura verb, indicativ prezent 1 însór, 3 însoáră, persoana întâi plural: noi însurắm. |
GRAMATICA cuvântului însura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului însura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul însura poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE însura? Vezi cuvântul însura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul însura?[ în-su-ra ] Se pare că cuvântul însura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL însura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pendul balistic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul însura se conjugă: ei ele însoáră
