 | as |
|
| înşira [ în-şi-ra ] VEZI SINONIME PENTRU înşira PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a insira insir în mai multe dicționareDefinițiile pentru a insira insir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înșira (forma la infinitiv) A înșira conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNȘIRA: ÎNȘIRÁ, înșír, verb I. 1. tranzitiv A rîndui, a așeza în șir, la rînd; a aranja unul după altul; a alinia. Își scoase inelele numeroase și enorme, înșirîndu-le pe galantarul de sticlă. C. PETRESCU, A. 468. Titvele lor să le înșire pe zid. NEGRUZZT, S. I 158. Caii îi înșiră cîte unul înaintea altuia, dar mari și frumoși. GOLESCU, Î. 131. • (Poetic) Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. EMINESCU, O. I 44. • reflexiv (Despre ființe) Și grabnic eunucii se-nșiră, urmărind Ca șerpii prin tufișuri pe Musa-Nin și-l prind. COȘBUC, P. I 53. Se înșiră tot cîte unul-unul, pînă la poartă. CREANGĂ, P. 267. Cîrdurile de cucoare, înșirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. ALECSANDRI, P. A. 111. ♦ reflexiv (Învechit, despre oștiri sau unități militare) A se așeza în front, în ordine de marș sau de luptă. Pe loc lot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor. ALECSANDRI, P. A. 211. 2. tranzitiv (Cu privire la mărgele etc.) A petrece pe un fir pentru a face un șir, o salbă, un colan. Porunci împăratul de scrise pe niște pietre scumpe cîte o slovă; după aceea înșiră pietrele și alcătui numele copilului. ISPIRESCU, L. 134. Trei copile de-mpărat Stau într-un măreț palat Înșirînd la scumpe salbe De mărgăritare albe. ALECSANDRI, P. II 175. • (reflexiv, în expresie) Înșiră-te (sau înșirte) mărgărite = a) formulă în basmele populare pe care o repetă povestitorul pentru a arăta că povestirea continuă. Înșiră-te mărgărite Pe lungi fire aurite, Precum șirul din poveste, Că-nainte mult mai este. ALECSANDRI, P. II 180; b) (substantivat, rar) poveste obișnuită, fără un titlu precis. Numai un soldat poate înțelege rezbelele lui Ioan-vodă, ce se povesteau pînă acuma ca un lung înșiră-te mărgărite, fără plan și fără succesiune. HASDEU, I. vezi 215. 3. reflexiv figurat A se succeda, a se perinda. Apoi cuvintele i se înșirau unul după altul, arătînd cu cîtă grijă și cu cîtă dragoste partidul deschide țărănimii sărace și mijlocașe drumul unei vieți mai bune. CAMILAR, TEM. 16. Zilele de răscumpărare ale sfintei primăveri se înșiră ca mărgele nestemate pe un fir de aur. SADOVEANU, N. P. 277. Gîndurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. REBREANU, R. I 243. Epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. EMINESCU, O. I 140. 4. tranzitiv figurat A spune, a expune, a povesti la rînd, a urma, în expunere, un anumit șir de idei, de fapte, de întîmplări. Erau meșteri în a înșira fraze frumoase, elegante, care nu spuneau nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 242. Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înșira Pentru fată-sa. COȘBUC, P. II 142. Înșira greutățile cu care se luptă ca medic, ignoranța și superstițiile. VLAHUȚĂ, O. A. 295. Toate cîte-mi înșiri acum de două ceasuri sînt numai o frumoasă poveste. NEGRUZZI, S. I 234. • Expresia: A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune lucruri lipsite de seriozitate. A înșira (la) gogoși vezi gogoașă. 5. tranzitiv (Rar, regional) A lua de-a rîndul, a frecventa în șir. Și eu să înșir atîtea școli: în Humulești, la Broșteni în crierii munților, în Neamț, la Fălticeni și acum la Socola? CREANGĂ, A. 120. • Expresia: A o înșira = a o lua drept înainte pe-un drum, a umbla. Veniseră aduși de dorința să precizeze ceea ce era confuz în ei, să hotărască, să înfăptuiască ceva. Cînd o înșiraseră pe străzi pînă aci, erau plini de nerăbdare. C. PETRESCU, Î. II 115. 6. tranzitiv (Rar, cu privire la fire) A înfășura. A început a înșira funia de jur împrejurul lacului. ȘEZ. III 95. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȘIRA: ÎNȘIRA verb 1. a (se) alinia, a (se) înșirui, a (se) ordona, a (se) rîndui, (învechit și regional) a (se) șirui. (S-au insira în tăcere.) 2. a (se) înșirui, (popular) a (se) înfira. (insira mărgelele pe ață.) 3. a se înșirui, a se perinda, a se rîndui, a se succeda, a urma. (Zilele se insira unele după altele.) 4. a enumera, a înșirui, (învechit) a număra. (A insira toate avantajele metodei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNȘIRA înșir: A ÎNȘIRÁ înșír tranzitiv 1) (diferite obiecte) A așeza în șir, în rând; a rândui. a insira insir rufele (la uscat). 2) (mărgele, frunze de tutun) A pune pe un fir de ață, făcând șirag. 3) (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând a enumera. • a insira insir verzi și uscate a spune lucruri fără rost; a pălăvrăgi. 4) (obiecte) A împrăștia în dezordine. /în + șir Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru înșira: înșira, înșir vezi t. (despre fotbaliști) a trece de mai mulți adversari, prin dribling, cu mingea la picior. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înșira: înșirá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înșír, persoana a treia singular: el / ea și plural înșíră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înșira: înșirá (a insira) verb, indicativ prezent 3 înșíră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INSIRA INSIR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înșira Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înșira dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-au înșira în tăcere. înșira mărgelele pe ață. Zilele se înșira unele după altele. A înșira toate avantajele metodei. înșira rufele la uscat. • înșira verzi și uscate a spune lucruri fără rost; a pălăvrăgi. înșira mărgelele pe ață. înșirá a înșira verb, indicativ prezent 3 înșíră. |
GRAMATICA cuvântului înșira? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înșira. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înșira poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înşira? Vezi cuvântul înşira desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înşira?[ în-şi-ra ] Se pare că cuvântul înşira are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL înșira Inţelegi mai uşor cuvântul înșira dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe reflexiv, în expresie Înșiră-te sau înșirte mărgărite = a formulă în basmele populare pe care o repetă povestitorul pentru a arăta că povestirea continuă A înșira moși pe groși sau verzi și uscate = a spune lucruri lipsite de seriozitate A o înșira = a o lua drept înainte pe-un drum, a umbla |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înșira |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ popular; în sintagmele partea bărbătească?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înșira se conjugă: ei ele înșíră
