 | as |
|
| Insinua [ in-si-nu-a ] VEZI SINONIME PENTRU insinua PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a insinua în mai multe dicționareDefinițiile pentru a insinua din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a insinua (forma la infinitiv) A insinua conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSINUA: INSINUÁ, insinuez, verb I. 1. tranzitiv A strecura o aluzie răutăcioasă, a da să înțeleagă. vezi sugera. verb reflexiv:ei să insinuezi că eu aș fi pricina stării dumnitale de tulburare? SADOVEANU, N. forme 43. Ce a insinuat prostănacul de Tudose, cînd a auzit că domnișoara Sevastița se mărită cu un tînăr de viitor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. n 42. 2. reflexiv A se strecura pe nesimțite, cu dibăcie; a pătrunde. (Atestat în forma insinui) Simți atunce tristeța insinuindu-se în pieptu-ți. NEGRUZZI, S. I 243. ♦ tranzitiv (Învechit) A strecura în spiritul sau în mintea cuiva o idee, o credință etc.; a transmite. (Atestat în forma însinui) Nu pot avea pretențioasa speranță de a vă însinui... aceleași credințe ce eu am cîștigat prin lungi studii și investigațiuni. ODOBESCU, S. II 240. – Pronunțat: -nu-a. - Variante: (învechit) insinuí, însinuí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru insinua: insinuá vezi 1. a introduce pe nesimțite și cu dibăcie; 2. a băga cu îndemânare în mintea cuiva, a face să se înțeleagă pe departe: a insinua o doctrină, o părere; 3. a se introduce treptat, a pătrunde cu încetul: a se insinua în bunele sale grații. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSINUA: INSINUÁ, insinuez, verb I. 1. tranzitiv A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra. [ pronunție: -nu-a] – Din limba franceza insinuer, latina insinuare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSINUA: INSINUÁ, insinuez, verb I. 1. tranzitiv A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra. [ pronunție: -nu-a] – Din limba franceza insinuer, latina insinuare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A INSINUA: A INSINUÁ a insinuaéz tranzitiv 1) (aluzii, idei calomnioase, vorbe răutăcioase etc.) A strecura cu dibăcie; a exprima pe ocolite. 2) (persoane) A face să se insinueze. [silabe -nu-a] /<fr. insinuer, latina insinuare Forme diferite ale cuvantului a insinua: a insinuaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSINUA: INSINUÁ verb I. trecut a strecura, a sugera cu dibăcie o idee, o aluzie răutăcioasă, calomnioasă etc. II. trecut, reflexiv a (se) infiltra pe nesimțite, a (se) strecura. (< limba franceza insinuer, latina insinuare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru insinua: insinuá verb (silabe -nu-a), indicativ prezent persoana întâi singular: eu insinuéz, persoana a treia singular: el / ea și plural insinueáză, persoana întâi plural: noi insinuăm (silabe -nu-ăm); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural insinuéze (silabe -nu-e-); gerunziu insinuând (silabe -nu-ând) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSINUA: INSINUÁ verb I. 1. trecut A strecura, a sugera cu dibăcie o aluzie, o idee etc. 2. trecut, reflexiv. A (se) infiltra pe nesimțite, a (se) strecura. [pronume -nu-a. / < limba franceza insinuer, italiana , latina insinuare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru insinua: insinuá (a insinua) (-nu-a) verb, indicativ prezent 3 insinueáză (-nu-ea-), persoana întâi plural: noi insinuắm (-nu-ăm); conjunctiv prezent 3 să insinuéze; gerunziu insinuấnd (-nu-ând) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru insinua: insinua verb vezi INFILTRA. PĂTRUNDE. STRECURA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INSINUA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL insinua Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului insinua dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A INSINUÁ insinuaéz tranzitiv 1 aluzii, idei calomnioase, vorbe răutăcioase etc. Insinuá a insinua -nu-a verb, indicativ prezent 3 insinueáză -nu-ea-, persoana întâi plural: noi insinuắm -nu-ăm; conjunctiv prezent 3 să insinuéze; gerunziu insinuấnd -nu-ând. |
GRAMATICA cuvântului insinua? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului insinua. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul insinua poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE insinua? Vezi cuvântul insinua desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul insinua?[ in-si-nu-a ] Se pare că cuvântul insinua are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL insinua |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și face milităria?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul insinua se conjugă: ei ele insinueáză
