 | as |
|
| înşfăca [ în-şfă-ca ] VEZI SINONIME PENTRU înşfăca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a insfaca insfac în mai multe dicționareDefinițiile pentru a insfaca insfac din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înșfăca (forma la infinitiv) A înșfăca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNȘFĂCA: ÎNȘFĂCÁ, înșfác, verb I. tranzitiv A apuca brusc, a lua, a prinde cu putere (și cu violență). vezi înhăța. Nici nu se odihniră, ci înșfăcară iar coasele. CAMILAR, N. II 387. Atunci încep taberele să furnice, vitejii încing paloșele, înșfacă sănețele și sulițile, strîng chingile. SADOVEANU, O. I 106. Cîrligele de oțel înșfacă blocul înroșit. SAHIA, N. 33. [Dănilă Prepeleac] înșfacă gînsacul și pleacă. CREANGĂ, P. 43. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Neamțul însă, nici una nici alta, înșfacă de urechi pe copil și trage și sucește, pînă i le sfîrtecă de-a binelea. REBREANU, R. II 42. S-a repezit la bătrîn, l-a înșfăcat de piept și l-a zguduit de două ori. POPA, vezi 184. [Lupul] înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește și pe acela, de-i merg petecile. CREANGĂ, P. 24. • reflexiv reciproc. Bătrînii s-au înșfăcat de piept, gata să se înjunghie. CAMILAR, T. 161. – Variantă: înfășcá verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNȘFĂCA: ÎNȘFĂCA verb a apuca, a înhăța, a lua, a prinde, (popular și fam.) a căpui, (popular) a încăibăra, (prin Transilvania) a agîmba, (Moldova și Transilvania) a găbji, a găbui, (grecism învechit) a proftaxi, (familial figurat) a căptuși, a umfla. (insfaca în mînă o bîtă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înșfăca: înșfăcá (a insfaca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înșfác, persoana a doua singular: tu înșfáci, 3 înșfácă, persoana întâi plural: noi înșfăcắm; conjunctiv prezent 3 să înșfáce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru înșfăca: înșfăcá, înșfăc, verb tranzitiv – A prinde, a înhăța. – Din limba slavă (veche) hvatati (Scriban); din limba bulgară hvaštam (DER, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNȘFĂCA: ÎNȘFĂCÁ, înșfác, verb I. tranzitiv A apuca brusc, a prinde cu putere și cu violență; a înhăța. – conform limba bulgară hváštam. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNȘFĂCA: ÎNȘFĂCÁ, înșfác, verb I. tranzitiv A apuca brusc, a prinde cu putere și cu violență; a înhăța. – conform limba bulgară hváštam. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înșfăca: înșfăcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înșfác, persoana a doua singular: tu înșfáci, persoana a treia singular: el / ea înșfácă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înșfáce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNȘFĂCA înșfac: A ÎNȘFĂCÁ înșfác tranzitiv A apuca brusc și cu putere; a înhăța. [silabe în-șfă-] /în + bulg. hvatam Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |