 | as |
|
| înrădăcina [ în-ră-dă-ci-na ] VEZI SINONIME PENTRU înrădăcina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a inradacina în mai multe dicționareDefinițiile pentru a inradacina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înrădăcina (forma la infinitiv) A înrădăcina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNRĂDĂCINA: ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, verb I. reflexiv A se încuiba adînc, fără să mai poată fi extirpat. Începu a-l tracta pentru plămîni, dar nu putu învinge răul care se înrădăcinase. NEGRUZZI, S. II 154. ♦ (Despre idei, metode, deprinderi) A prinde rădăcini, a intra adînc (în obișnuință, în conștiință etc.), a pătrunde adînc, temeinic. Se înrădăcinează tot mai adînc în mase atitudinea conștiincioasă în ceea ce privește respectarea legilor și îndeplinirea obligațiilor față de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2630. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNRĂDĂCINA: ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, verb I. reflexiv A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ figurat A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – În + rădăcină. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNRĂDĂCINA: ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, verb I. reflexiv A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ figurat A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – În + rădăcină. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNRĂDĂCINA: ÎNRĂDĂCINA verb a se încuiba, a se statornici, (figurat) a se înțeleni. (Un obicei care s-a inradacina.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înrădăcina: înrădăciná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înrădăcinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural înrădăcineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNRĂDĂCINA: A ÎNRĂDĂCINÁ a inradacinaéz tranzitiv A face să se înrădăcineze. /în + rădăcină Forme diferite ale cuvantului a inradacina: a inradacinaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înrădăcina: înrădăciná (a inradacina) verb, indicativ prezent 3 înrădăcineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INRADACINA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înrădăcina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înrădăcina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un obicei care s-a înrădăcina. Un obicei care s-a înrădăcina. A ÎNRĂDĂCINÁ înrădăcinaéz tranzitiv A face să se înrădăcineze. înrădăciná a înrădăcina verb, indicativ prezent 3 înrădăcineáză. |
GRAMATICA cuvântului înrădăcina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înrădăcina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înrădăcina poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înrădăcina? Vezi cuvântul înrădăcina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înrădăcina?[ în-ră-dă-ci-na ] Se pare că cuvântul înrădăcina are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înrădăcina |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb în primă audiție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înrădăcina se conjugă: ei ele înrădăcineáză
