 | as |
|
| înnobila [ în-no-bi-la ] VEZI SINONIME PENTRU înnobila PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a innobila în mai multe dicționareDefinițiile pentru a innobila din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înnobila (forma la infinitiv) A înnobila conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILÁ, înnobilez, verb I. tranzitiv 1. (În orînduirea feudală) A da unei persoane un titlu de noblețe. 2. figurat (Cu privire la oameni sau la manifestările și înfățișarea lor) A face mai distins, mai fin; a înălța. Femeile bătrîne... poartă în unele zile pe cap, liniștite și grave, o maramă lungă de borangic, care le înnobilează profilul. BOGZA, C. O. 371. Arta a fost unul din marile titluri de nobleță a omului, de aceea, în amintirea posterității, rămîn numai popoarele care și-au înnobilat sufletul. SADOVEANU, E. 62. 3. (Cu privire la animale și plante) A îmbunătăți calitatea unei specii sau a unei rase; a ameliora. ♦ (Cu privire la materiale) A îmbunătăți proprietățile prin procedee fizice sau chimice. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILÁ, înnobilez, verb I. 1. tranzitiv A învesti o persoană cu un titlu de noblețe. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălța. 2. tranzitiv și reflexiv (pasiv) A (se) îmbunătăți calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăți proprietățile unor substanțe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – În + nobil (după limba franceza anoblir și ennoblir). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILÁ, înnobilez, verb I. 1. tranzitiv A da unei persoane un titlu de noblețe. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălța. 2. tranzitiv și reflexiv (pasiv) A (se) îmbunătăți calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăți proprietățile unor substanțe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – În + nobil (după limba franceza anoblir și ennoblir). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILÁ verb I. trecut 1. (istorie) A da cuiva un titlu de noblețe, a face nobil. 2. (figurat) A face mai bun, mai fin; a înălța. 3. A îmbunătăți, a ameliora specia, rasa (unor animale, a unor plante etc.). ♦ A îmbunătăți calitățile unui material etc. [După limba franceza anoblir, ennoblir]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNNOBILA: A ÎNNOBILÁ a innobilaéz tranzitiv 1) A face să se înnobileze. 2) istorie A învesti cu un titlu de noblețe; a primi în rândul nobililor. 3) A îmbunătăți, conferind proprietăți superioare. a innobila o rasă de animale. a innobila o specie de plante. a innobila un aliaj. /în + nobil Forme diferite ale cuvantului a innobila: a innobilaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILÁ verb I. trecut 1. a da cuiva un titlu de noblețe. 2. a îmbunătăți, a ameliora specia, rasa (unor animale, plante). • a îmbunătăți calitățile unui material etc. II. trecut, reflexiv a (se) face mai bun, mai finanțe (după limba franceza ennoblir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILA: ÎNNOBILA verb (învechit) a evghenisi, a nobilita, (învechit figurat) a înălța. (L-a innobila duce.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înnobila: înnobilá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înnobiléz, persoana a treia singular: el / ea și plural înnobileáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înnobila: înnobilá (a innobila) verb, indicativ prezent 3 înnobileáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A înnobila: A înnobila ≠ a abrutiza Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INNOBILA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A înnobila Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a înnobila dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ÎNNOBILÁ a înnobilaéz tranzitiv 1 A face să se înnobileze. A înnobila o rasă de animale. A înnobila o specie de plante. A înnobila un aliaj. L-a a înnobila conte. L-a a înnobila duce. înnobilá a a înnobila verb, indicativ prezent 3 înnobileáză. |
GRAMATICA cuvântului A înnobila? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a înnobila. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A înnobila poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înnobila? Vezi cuvântul înnobila desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înnobila?[ în-no-bi-la ] Se pare că cuvântul înnobila are patru silabe |
La plural verbul înnobila se conjugă: ei ele înnobileáză