 | as |
|
| înnebuni [ în-ne-bu-ni ] VEZI SINONIME PENTRU înnebuni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a innebuni de cap în mai multe dicționareDefinițiile pentru a innebuni de cap din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înnebuni (forma la infinitiv) A înnebuni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNNEBUNI: ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, verb IV. intranzitiv A-și pierde facultățile mintale, a ajunge nebun; (prin exagerare) a deveni zăpăcit, aiurit. Pe pustiul țărm al mării stă cu părul despletit Toamna, ca o călătoare care a înnebunit. despre BOTEZ, P. O. 50. Trăia la praguri, și-n nevoi Că-n urm-o-nnebunit. COȘBUC, P. I 229. • Expresia: (Familiar) Ai înnebunit? exprimă mirarea și blamul față de vorba sau purtarea nepotrivită a interlocutorului. • tranzitiv L-a înnebunit frica. (expresie; familiar) Nu mă-nnebuni! exclamație folosită cînd se spun lucruri de necrezut, care te uimesc, te minunează. Nu mă-nnebuni, onorabile! Dumneata ești? CARAGIALE, O. I 81. Au făcut verb reflexiv:o bazaconie la d-ta în casă?... nu mă-nnebuni! ALECSANDRI, T. 993. ♦ tranzitiv A plictisi, a agasa. Ei, destul acuma, lasă, nu ne mai înnebuni. CONTEMPORANUL, I 163. • Expresia: A înnebuni de cap (pe cineva) = a zăpăci (pe cineva). – Variantă: nebuní (RETEGANUL, P. IV 49, EMINESCU, N. 9, NEGRUZZI, S. I 32) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNNEBUNI: ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, verb IV. intranzitiv A fi atins de nebunie, de demență; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. • tranzitiv Durerea l-a înnebunit. • Expresia: (tranzitiv) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ tranzitiv A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNNEBUNI: ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, verb IV. intranzitiv A-și pierde facultățile mintale; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. • tranzitiv Durerea l-a înnebunit. • Expresia: (tranzitiv) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ tranzitiv A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNNEBUNI: ÎNNEBUNI verb (medicina) a se aliena, a se sminti, a se țicni, (popular și fam.) a (se) strechea, (Transilvania, Maramures și Banat) a (se) bolînzi, (prin Muntenia) a primi, (Moldova) a sturluiba, a zăluzi, a (se) zărghi, (familial) a căpia, (figurat) a se scrînti, a se trăsni, a se țăcăni. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înnebuni: înnebuní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înnebunésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înnebuneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înnebuneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înnebuni: înnebuní (a innebuni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înnebunésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înnebuneá; conjunctiv prezent 3 să înnebuneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a înnebuni de cap: a înnebuni de cap (pe cineva) expresie a exaspera / a sâcâi (pe cineva). Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INNEBUNI DE CAP' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a înnebuni de cap Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a înnebuni de cap dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înnebuní a a înnebuni de cap verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înnebunésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înnebuneá; conjunctiv prezent 3 să înnebuneáscă. |
GRAMATICA cuvântului a înnebuni de cap? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a înnebuni de cap. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a înnebuni de cap poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE înnebuni? Vezi cuvântul înnebuni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înnebuni?[ în-ne-bu-ni ] Se pare că cuvântul înnebuni are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a înnebuni de cap Inţelegi mai uşor cuvântul a înnebuni de cap dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A înnebuni de cap pe cineva = a zăpăci pe cineva |