 | as |
|
| îngreuia [ în-gre-u-ia ] VEZI SINONIME PENTRU îngreuia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ingreuia în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ingreuia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îngreuia (forma la infinitiv) A îngreuia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNGREUIA: ÎNGREUIÁ, îngreuiez și (rar) îngréui, verb I. tranzitiv 1. (În opoziție cu ușura) A face ca cineva sau ceva să fie mai greu. Nu-ngreuia, stăpîne, a țării grea povară. ALECSANDRI, T. II 167. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI, S. I 40. Noi, cu povoara ce aveam, Lesne pe cale mergeam, Dar dumneavoastră ne-ați înșelat, Povoara ne-ați îngreuiat. SEVASTOS, N. 205. 2. (În opoziție cu înlesni) A face ca un lucru să fie mai anevoios; a pricinui cuiva greutăți. Eroica luptă a muncitorilor ceferiști a îngreuiat burgheziei și moșierimii romîne fascizarea țării. istorie R.P.R. 619. • reflexiv Opintea boii mereu, Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. (figurat) Acum... ți s-a îngreuiat și gospodăria. CREANGĂ, P. 161. 3. figurat (În opoziție cu înviora) A face să fie greoi, a moleși. Nu te da îngreuiat de somn. SBIERA, P. 141. ♦ reflexiv (Învechit) A se arăta greoi, leneș la treabă; a se lăsa greu. Te rog, domnule, numai nu te îngreuia. Slujba ce-ți cer este de un interes național. KOGĂLNICEANU, S. 197. 4. figurat A produce o senzație de apăsare, de greutate. Simți ceva că-l cam îngreuiază pre lîngă tîmple. ISPIRESCU, U. 110. • reflexiv Amorțeala mă cuprinsese și pleoapele mi se îngreuiau. SADOVEANU, O. I 353. ♦ reflexiv A se îngrămădi împovărînd (pe cineva sau ceva). Cugeta... la cheltuielile nouă – altele și iar altele – care aveau să se îngreuie asupra lui ca un munte. SADOVEANU, Z. C. 327. – Pronunțat: -gre-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNGREUIA: ÎNGREUIÁ, îngreuiez, verb I. (Rar) 1. tranzitiv și reflexiv A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ figurat A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreiuază pleoapele. 2. tranzitiv figurat A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [ pronunție: -gre-u-. – prezent industrie și: îngréui] – În + greoi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNGREUIA: ÎNGREUIÁ, îngreuiez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ figurat A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. tranzitiv figurat A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [ pronunție: -gre-u-. – prezent industrie și: îngréui] – În + greoi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNGREUIA: A ÎNGREUIÁ a ingreuiaiéz tranzitiv 1) A face să se îngreuieze; a face să fie greu. 2) figurat A apăsa provocând o stare (fizică sau psihică) grea. [silabe în-gre-u-ia] /în + greoi Forme diferite ale cuvantului a ingreuia: a ingreuiaiéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îngreuia: îngreuiá verb (silabe -gre-u-ia), indicativ prezent persoana întâi singular: eu îngreuiéz, persoana a treia singular: el / ea și plural îngreuiáză, persoana întâi plural: noi îngreuiém; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural îngreuiéze; gerunziu îngreuínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îngreuia: îngreuiá (a ingreuia) (rar) (-gre-u-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îngreuiéz, 3 îngreuiáză, persoana întâi plural: noi îngreuiém; conjunctiv prezent 3 să îngreuiéze; gerunziu îngreuínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNGREUIA: ÎNGREUIA verb a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (Situația infractorului s-a ingreuia.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A îngreuia: A (se) îngreuia ≠ a (se) ușura Forme diferite ale cuvantului a ingreuia: a ingreuiase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INGREUIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A îngreuia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a îngreuia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ÎNGREUIÁ a îngreuiaiéz tranzitiv 1 A face să se îngreuieze; a face să fie greu. îngreuiá a a îngreuia rar -gre-u- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îngreuiéz, 3 îngreuiáză, persoana întâi plural: noi îngreuiém; conjunctiv prezent 3 să îngreuiéze; gerunziu îngreuínd. Situația infractorului s-a a îngreuia. |
GRAMATICA cuvântului A îngreuia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a îngreuia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A îngreuia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îngreuia? Vezi cuvântul îngreuia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îngreuia?[ în-gre-u-ia ] Se pare că cuvântul îngreuia are patru silabe |
La plural verbul îngreuia se conjugă: ei ele îngreuiáză