 | as |
|
| îngăima [ în-gă-i-ma ] VEZI SINONIME PENTRU îngăima PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ingaima ingaim în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ingaima ingaim din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îngăima (forma la infinitiv) A îngăima conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNGĂIMA: ÎNGĂIMÁ, îngắim, verb I. 1. tranzitiv A vorbi cu greutate, nedeslușit, încurcat, confuz; a îndruga, a bolborosi. Doctorul mai îngăimă cîteva cuvinte și se grăbi să dispară împreună cu sora de caritate. REBREANU, P. S. 115. A dat să îngaime o întrebare, dar i s-a agățat vorba pe undeva, în piept. POPA, vezi 281. Radu își ridica fața, de-abia îngăima cîte-o vorbă de scăpare și iar cădea pe gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. 98. ♦ (Poetic) O păsărică îngăima undeva, sfios, o chemare, la care nu răspundea nimenea. ANGHEL, PR. 7. • absolut O să văz, a îngăimat morarul. SADOVEANU, M. C. 18. • reflexiv reciproc. Multe guri acum se-ngaimă, Vălmășag nespus. COȘBUC, P. II 17. 2. reflexiv (Regional) A zăbovi, a sta la îndoială, a ezita, a pregeta, a se codi. Costea mult nu se-ngăima, El dulăii toți chema, Un caș dulce dezvălea. ALECSANDRI, P. P. 55. • figurat Ce straniu se-ngaimă Amurgul pe drum. LESNEA, I. 133. ♦ tranzitiv A reține (pe cineva) de la treabă, a zăbovi. Ceilalți... numai îngăimase pe primar cu vorba, dar nici gînd să plece. spaniolă POPESCU, M. G. 23. – Pronunțat: -găi-. - Formă gramaticală: prezent ind, persoană persoana a treia singular: el / ea și plural îngáimă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNGĂIMA: ÎNGĂIMA verb a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (popular) a blodogori, a bufni, (regional) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Banat) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ingaima acolo?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNGĂIMA: ÎNGĂIMÁ, îngắim, verb I. 1. tranzitiv A rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); prin extensie a fredona, a cânta. 2. reflexiv (regional) A sta la îndoială; a zăbovi. [prezent industrie și: îngáim, îngăimez] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNGĂIMA: ÎNGĂIMÁ, îngắim, verb I. 1. tranzitiv A rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); prin extensie a fredona, a cânta. 2. reflexiv (regional) A sta la îndoială; a zăbovi. [prezent industrie și: îngáim, îngăimez] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îngăima: !îngăimá (a ingaima) (-găi-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îngắim/îngáim, persoana a doua singular: tu îngắimi/îngáimi, 3 îngáimă; conjunctiv prezent 3 să îngáime Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îngăima: îngăimá verb (silabe -găi-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu îngăim, persoana a doua singular: tu îngăimi, persoana a treia singular: el / ea și plural îngáimă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural îngáime Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNGĂIMA îngaim: A ÎNGĂIMÁ îngáim tranzitiv (cuvinte, propoziții) A pronunța nedeslușit, confuz. / Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îngăima: îngăima verb vezi CODI. EZITA. PREGETA. ȘOVĂI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNGĂIMA: ÎNGĂIMÁ verb vezi bombăni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INGAIMA INGAIM' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNGĂIMA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îngăima dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce tot ÎngĂima acolo?. !îngăimá a ÎngĂima -găi- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îngắim/îngáim, persoana a doua singular: tu îngắimi/îngáimi, 3 îngáimă; conjunctiv prezent 3 să îngáime. |
GRAMATICA cuvântului ÎNGĂIMA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îngăima. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNGĂIMA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îngăima? Vezi cuvântul îngăima desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îngăima?[ în-gă-i-ma ] Se pare că cuvântul îngăima are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNGĂIMA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hulub de stepă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ÎNGĂIMA se conjugă: ei ele îngáimă.
