 | as |
|
| îngădui [ în-gă-du-i ] VEZI SINONIME PENTRU îngădui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ingadui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ingadui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îngădui (forma la infinitiv) A îngădui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUI: ÎNGĂDUÍ, îngắdui, verb IV. 1. tranzitiv A permite, a da voie, a încuviința, a lăsa, a admite, a tolera. Păsări uriașe pe aripele grele Îngăduie să steie și alte păsărele. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 178. N-aș îngădui un lucru care poate da pildă rea. NEGRUZZI, S. I 94. • (Construit cu dativul) Nastasia i-a îngăduit lui bărbatu-său să se odihnească două ceasuri, pe urmă l-a chemat la treabă. GALAN, Z. R. 36. • (Construit cu acuzativul) L-am îngăduit să stea la masă cu noi toți. VISSARION, B. 77. Însă viermele dorinții, Pururea neadormit, Nu îngăduie pe nimeni Să se creadă fericit. VLAHUȚĂ, O. A. 177. ♦ reflexiv reciproc. (Popular) A se învoi unul cu altul, a se înțelege, a se tolera, a trăi în armonie. Sîntem între ai noștri și ne îngăduim. PAS, Z. II 76. Voinic tînăr, cal bătrîn, Greu se-ngăduie la drum. CREANGĂ, P. 193. 2. intranzitiv A aștepta, a avea răbdare. Vă rog să îngăduiți o clipă, pînă ce aduc țuică și nițică pîine și slănină. SADOVEANU, M. C. 194. Peste o jumătate de ceas or da bucatele pe masă... Vă rog să îngăduiți. ALECSANDRI, T. I 218. ♦ tranzitiv A păsui, a da răgaz. Dragă giupîne... mai îngădui-mă măcar verb reflexiv:o două luni. ALECSANDRI, T. 1018. ♦ tranzitiv (Regional) A zăbovi, a întîrzia. Dac-ar mai îngădui ploile patru-cinci zile, atunci tarlalele ar fi gata, arate și semănate. CAMILAR, TEM. 344. – prezent industrie și: îngăduiesc (GALACTION, O. I 257, CREANGĂ, P. 272, PĂSCULESCU, L. P. 197). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUI: ÎNGĂDUI verb 1. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a (se) prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ingadui să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a admite, a concepe, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (învechit și regional) a pristăni, (învechit) a obicni, a volnici, (figurat fam.) a înghiți. (Nu pot ingadui una ca asta.) 3. a autoriza, a îndreptăți, a justifica, a permite, (livresc) a îndritui, (învechit și figurat) a întemeia. (Această împrejurare ne ingadui să tragem următoarele concluzii...) 4. a permite, a prilejui. (Adunarea a ingadui un util schimb de experiență.) 5. a da, a permite. (Nu i-e ingadui oricui să facă una ca asta!) 6. a aștepta, a permite. (ingadui o clipă!) 7. a amîna, a aștepta, a păsui. (Îl ingadui cu plata datoriei.) 8. a cuteza, a îndrăzni, a-și permite. (Cum îți ingadui una ca asta?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru îngădui: îngăduí (îngắdui, îngăduít), verb – 1. A permite, a lăsa. – 2. A admite, a accepta, a se învoi. – 3. A îndura, a suporta. – 4. A slăbi, a diminua, a domoli. – 5. A ierta, a absolvi, a scuti de (o pedeapsă). – 6. A aștepta, a avea răbdare. – 7. (reflexiv) A se înțelege, a se avea bine. în limba maghiara engedni (Cihac, II, 50; Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 93), conform limba bulgară din Transilvania enieduva (Miklosich, Bulg., 121). – derivat îngăduială (variantă îngăduință), substantiv feminin (permisiune, voie; concesie; toleranță; cedare; răbdare; păsuire, răgaz); îngăduitor, adjectiv (tolerant, răbdător); neîngăduitor, adjectiv (intolerant); neîngăduință, substantiv feminin (intoleranță). Forme diferite ale cuvantului ingadui: îngắdui ingaduiîn Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUI: ÎNGĂDUÍ, îngắdui, verb IV. 1. tranzitiv A da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... ♦ reflexiv recipr. (popular) A se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. tranzitiv și intranzitiv (popular) A avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. ♦ (regional) A întârzia, a zăbovi. [prezent industrie și: îngăduiesc] – Din limba maghiară engedni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUI: ÎNGĂDUÍ, îngắdui, verb IV. 1. tranzitiv A da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... ♦ reflexiv recipr. (popular) A se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. tranzitiv și intranzitiv (popular) A avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. ♦ (regional) A întârzia, a zăbovi. [prezent industrie și: îngăduiesc] – Din limba maghiară engedni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îngădui: îngăduí (a ingadui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu îngắdui, 3 îngắduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îngăduiá; conjunctiv prezent 3 să îngắduie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îngădui: îngăduí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu îngădui, persoana a treia singular: el / ea și plural îngăduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îngăduiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNGĂDUI: ÎNGĂDUÍ verb vezi ierta, împăca, întârzia, înțelege, zăbovi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îngădui: îngădui verb vezi IERTA. ÎMPĂCA. ÎNTÎRZIA. ÎNȚELEGE. ZĂBOVI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A îngădui: A îngădui ≠ a interzice Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INGADUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A îngădui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a îngădui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a îngădui să se scoată la concurs postul vacant. Nu pot a îngădui una ca asta. Această împrejurare ne a îngădui să tragem următoarele concluzii. Adunarea a a îngădui un util schimb de experiență. Nu i-e a îngădui oricui să facă una ca asta! 6. A îngădui o clipă! 7. Îl a îngădui cu plata datoriei. Cum îți a îngădui una ca asta?. Nu pot a îngădui una ca asta. îngăduí a a îngădui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu îngắdui, 3 îngắduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îngăduiá; conjunctiv prezent 3 să îngắduie. |
GRAMATICA cuvântului A îngădui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a îngădui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A îngădui poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îngădui? Vezi cuvântul îngădui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îngădui?[ în-gă-du-i ] Se pare că cuvântul îngădui are patru silabe |
La plural verbul îngădui se conjugă: ei ele îngăduie