 | as |
|
| înfuria [ în-fu-ri-a ] VEZI SINONIME PENTRU înfuria PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a infuria infurii în mai multe dicționareDefinițiile pentru a infuria infurii din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înfuria (forma la infinitiv) A înfuria conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFURIA: ÎNFURIA verb 1. a (se) mînia, (popular) a (se) îndrăci, a (se) oțărî, (învechit și regional) a (se) stîrni, (prin Transilvania) a (se) rînzoi, (învechit) a (se) scîrbi, a (se) urgisi, (familial) a (se) burzului, a (se) zborși, (figurat) a (se) ardeia, a turba, (regional figurat) a (se) scociorî. (S-a infuria cumplit pe ei.) 2. a (se) îndîrji, a (se) întărîta, a (se) înverșuna. (Nu-l mai infuria.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFURIA: ÎNFURIÁ, înfúrii, verb I. reflexiv A fi cuprins de furie, a se mînia tare, a-și ieși din fire. Se înfuriase și se apăra, congestionat. DUMITRIU, N. 111. S-a-nfuriat Și mi-a zgîriat, Zgîriat fața Și rupt cosița. TEODORESCU, P. P. 427. ♦ tranzitiv A mînia, a scoate din sărite. – Pronunțat: -ri-a. - prezent industrie și: (învechit) înfuriez (ALECSANDRI, P. III 36). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFURIA: ÎNFURIÁ, înfúrii, verb I. reflexiv și tranzitiv A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. [ pronunție: -ri-a] – În + furie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFURIA: ÎNFURIÁ, înfúrii, verb I. reflexiv și tranzitiv A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. [ pronunție: -ri-a] – În + furie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfuria: înfuriá verb (silabe -ri-a), industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu înfúrii, persoana a treia singular: el / ea și plural înfúrie (silabe -ri-e), persoana întâi plural: noi înfuriém; gerunziu înfuriínd (silabe -ri-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfuria: înfuriá (a infuria) (-ri-a) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu înfúrii, 3 înfúrie (-ri-e), persoana întâi plural: noi înfuriém; conjunctiv prezent 3 să înfúrie; gerunziu înfuriínd (-ri-ind) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNFURIA înfurii: A ÎNFURIÁ înfúrii tranzitiv A face să se înfurie. /în + furie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INFURIA INFURII' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A ÎNFURIA înfurii Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a înfuria înfurii dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a a Înfuria înfurii cumplit pe ei. Eșecul l-a a Înfuria înfurii. S-a a Înfuria înfurii cumplit pe ei. Nu-l mai a Înfuria înfurii. înfuriá a a Înfuria înfurii -ri-a verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu înfúrii, 3 înfúrie -ri-e, persoana întâi plural: noi înfuriém; conjunctiv prezent 3 să înfúrie; gerunziu înfuriínd -ri-ind. |
GRAMATICA cuvântului A ÎNFURIA înfurii? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a înfuria înfurii. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A ÎNFURIA înfurii poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfuria? Vezi cuvântul înfuria desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfuria?[ în-fu-ri-a ] Se pare că cuvântul înfuria are patru silabe |
La plural verbul înfuria se conjugă: ei ele înfúri