eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a infrange infrang


SINONIME GRAMATICĂSILABE
înfrânge [ în-frân-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU înfrânge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a infrange infrang în mai multe dicționare

Definițiile pentru a infrange infrang din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a înfrânge
Verbul: a înfrânge (forma la infinitiv)
A înfrânge conjugat la timpul prezent:
  • eu înfrâng
  • tu înfrângi
  • el ea înfrânge
  • noi înfrângem
  • voi înfrângeți
  • ei ele înfrâng
VEZI VERBUL a înfrânge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFRẤNGE:
ÎNFRẤNGE, înfrấng, verb

III. tranzitiv A învinge, a birui, a bate (în luptă).
♦ A-și stăpâni o anumită stare sufletească.
♦ (Rar) A nesocoti voința cuiva, a călca o lege, o dispoziție etc. [perfectul simplu înfrânsei, participiu înfrânt]

– latina infrangere.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNFRẤNGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFRẤNGE:
ÎNFRẤNGE, înfrấng, verb

III. tranzitiv A învinge, a birui, a bate (în luptă).
♦ A-și stăpâni o anumită stare sufletească.
♦ (Rar) A nesocoti voința cuiva, a călca o lege, o dispoziție etc. [perfectul simplu înfrânsei, participiu înfrânt]

– latina infrangere.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A ÎNFRÂNGE înfrâng
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNFRÂNGE înfrâng:
A ÎNFRÂNGE înfrâng tranzitiv

1) A bate câștigând lupta.

2) A supune voinței sale. [silabe în-frân-] /<lat. infrangere
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

înfrânge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfrânge:
înfrânge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înfrâng, perfectul simplu persoana întâi singular: eu înfrânséi, persoana întâi plural: noi înfrânserăm; participiu înfrânt
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ÎNFRÂNGE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNFRÂNGE:
ÎNFRÂNGE verb trecut a învinge, a birui (în luptă).
       • a-și stăpâni o stare de spirit. (< latina infrangere)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

înfrânge
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înfrânge:
înfrânge vezi

1. a învinge cu totul: Traian a înfrânt pe Daci;

2. figurat a călca o lege, un ordin. [ vezi frânge].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNFRÂNGE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNFRÂNGE:
ÎNFRÂNGE verb vezi căi, frânge, pocăi, regreta, rupe.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A INFRANGE INFRANG'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

GRAMATICA cuvântului ÎNFRÂNGE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfrânge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNFRÂNGE poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE înfrânge?
    Vezi cuvântul înfrânge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfrânge?
    [ în-frân-ge ]
    Se pare că cuvântul înfrânge are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNFRÂNGE

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala la vară?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    cel mai mic număr întreg care se poate împărți exact prin mai multe numere întregi
    a în inactivitate; b mort, decedat
    în vara viitoare, în vara care urmează
    neîncetat, neîntrerupt; continuu
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app