 | as |
|
| înflori [ în-flo-ri ] VEZI SINONIME PENTRU înflori PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a inflori în mai multe dicționareDefinițiile pentru a inflori din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înflori (forma la infinitiv) A înflori conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFLORI: ÎNFLORÍ, înfloresc, verb IV. I. intranzitiv (Despre flori, la persoană 3) A ajunge la maturitate, a se deschide, a-și desface bobocii; (despre plante, prin extensie despre locul unde se află ele) a căpăta flori, a se acoperi de flori. Au înflorit cireșii din grădină. despre BOTEZ, P. O. 21. Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda; Prin li vezi albinele Și-au pornit colinda. IOSIF, P. 61. Văzu că pomul înmugurește, înflorește. ISPIRESCU, L. 72. E ca floarea din crenguță; Cînd gîndești că înflorește, Ea atunci se vestejește. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 238. ♦ A căpăta aspectul unei flori, a se dezvolta în chip de floare. Pe geamurile Hagiului înflorise gheața cu frunze mari și groase. DELAVRANCEA, H. T. 34. II. figurat 1. intranzitiv A-și face apariția (ca o floare), a se arăta, a se ivi. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. Văd cum pe obraz îi înflorește bucuria. STANCU, despre 293. Încrederea-nflorește în inimile mari! ALECSANDRI, O. 208. ♦ A se dezvolta frumos (ca o floare), a se afla într-o situație favorabilă, a crește (în putere, în stimă), a prospera. Viața începe să înflorească în Valea Jiului ca și în celelalte regiuni producătoare de cărbuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5. Amețind totul, această bucurie înflorea fără seamăn. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. • tranzitiv factitiv Odihna-l înflorește, căci grija nu-l apasă. MACEDONSKI, O. I 116. Eu am crescut-o... eu am înflorit-o ca pe o garofiță. ALECSANDRI, T. 949. ♦ A deveni roșu (ca o floare). Grijeau de foc și tot turnau la lemne, de înflorise grătarul ca brîndușa de toamnă. GALACTION, O. I 249. ♦ A se înviora, a se lumina, a se îmbujora, a se rumeni. Ea-și potrivește floarea-n păr Și-i înfloresc zâmbind obrajii Cei albi, ca florile de măr. COȘBUC, P. I 182. 2. tranzitiv A înfrumuseța ceva (prin culori variate sau prin desene, cusături, ornamente cu flori); a împodobi. Femeile de toate națiile înfloreau, cu hainele și cu fețele, învălmășeala. SADOVEANU, O. V 53. Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30. O batistă de borangic, subțire... își revărsa un colț înflorit și el cu aur. ANGHEL, PR. 26. • reflexiv (Cu pronume în dativ) (figurat). A fost un om cu multe necazuri, dar a știut să-și înflorească viața cu cîteva ceasuri bune. SADOVEANU, E. 106. ♦ figurat A exagera. Gazetele... înfloreau informațiile. PAS, Z. IV 132. 3. tranzitiv (Cu privire la pînzeturi sau la obiecte confecționate din pînză) A face să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). Fete mari pînze Nălbeau Și pe pietre Le-nfloreau. TEODORESCU, P. P. 558. • reflexiv pasiv Pînzele să se-nflorească Și frumos să se nălbească, Știi, ca coala de hîrtie. TEODORESCU, P. P. 558. – prezent industrie persoană 3 și: (regional) înfloáre (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 113). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNFLORI: A ÎNFLORÍ a infloriésc 1. intranzitiv 1) (despre plante, terenuri) A face flori; a se acoperi cu flori. 2) (despre flori) A-și deschide bobocii. 3) figurat A se dezvolta în condiții favorabile și în toată plenitudinea; a prospera. Arta a infloriește. 4) A căpăta aspectul unei flori; a deveni parcă presărat cu flori. Au a infloriit ferestrele de gerunziu 5) figurat (despre obraji, față) A deveni rumen; a se face roșu (ca bujorul); a se rumeni; a se îmbujora. 6) (despre unele produse alimentare, de obicei lichide) A prinde floare; a se acoperi cu un strat subțire de mucegai. /<lat. inflorire Forme diferite ale cuvantului a inflori: a infloriésc a inflori1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFLORI: ÎNFLORÍ, înfloresc, verb IV. I. intranzitiv A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. intranzitiv figurat A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. tranzitiv A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ figurat A exagera. 3. tranzitiv (popular) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – latina inflorire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFLORI: ÎNFLORÍ, înfloresc, verb IV. I. intranzitiv A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. intranzitiv figurat A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. tranzitiv A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ figurat A exagera. 3. tranzitiv (popular) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – latina inflorire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înflori: înflorí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înflorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înfloreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înfloreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înflori: înflorí (a inflori) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înflorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înfloreá; conjunctiv prezent 3 să înfloreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNFLORI: ÎNFLORÍ verb (botanică) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au inflori.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înflori: înflori verb vezi APĂREA. ARĂTA. EXAGERA. IVI. PROPĂȘI. PROSPERA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFLORI: ÎNFLORI verb (botanică) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au inflori.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru înflori: înflori, înfloresc vezi t. (argoul lumii interlope) a bate rău de tot (pe cineva). Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INFLORI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înflori Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înflori dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ÎNFLORÍ înfloriésc 1. Arta înfloriește. Au înfloriit ferestrele de gerunziu 5 figurat despre obraji, față A deveni rumen; a se face roșu ca bujorul; a se rumeni; a se îmbujora. înflorí a înflori verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înflorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înfloreá; conjunctiv prezent 3 să înfloreáscă. Garoafele au înflori. Garoafele au înflori. |
GRAMATICA cuvântului înflori? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înflori. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înflori poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE înflori? Vezi cuvântul înflori desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înflori?[ în-flo-ri ] Se pare că cuvântul înflori are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înflori |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular întunecime de soare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
